Stamp duty challenge rejected as material-error ground excludes legal misinterpretation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin încheierea din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de reclamantul A..

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a stabilit termen la 2 octombrie 2019, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 620 din 24 aprilie 2018 şi a încheierilor din 23 octombrie 2018, 18 decembrie 2018 şi 05 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2015, având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B. şi C..

2. Decizia şi încheierea pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 846 din 09 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Prin încheierea din 09 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 09 iulie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 mai 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 4.

Contestatorul-petent a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea dată cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru este rezultatul unei erori materiale în raport de decizia nr. 55/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a încheierii din 09 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către instanţa de fond şi a încheierii din 20 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, hotărâri definitive de care instanţa nu a ţinut cont respingând cererea fără a cerceta fondul cauzei.

Totodată, a susţinut aplicabilitatea art. 29 lit. c) şi art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 în condiţiile în care instanţa nu i-a pus în vedere să timbreze recursul soluţionat prin decizia nr. 846 din 09 aprilie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

A mai precizat că în dosarul nr. x/2020, instanţa a apreciat în mod greşit că sunt incidente dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, fără a analiza natura actului contestat, fiind vorba de o convenţie civilă sub condiţie rezolutorie şi nu de un contract de vânzare - cumpărare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Contestaţia în anulare este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed:

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii este reprezentată de încheierea din data de 09 iulie 2020, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbre, aferente contestaţiei în anulare declarate împotriva deciziei civile nr. 846 din 09 aprilie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Din cuprinsul cererii formulate rezultă că au fost invocate cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

"1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (…)."

În ceea ce priveşte art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că a fost invocat în mod formal, contestatorul neaducând critici încheierii atacate prin prisma dispoziţiilor legale evocate, astfel că susţinerile părţii urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţii art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Erorile materiale avute în vedere de prevederile legale menţionate sunt acele erori de fapt, involuntare, de ordin formal (respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc.), care au determinat o soluţie greşită, iar nu pretinse greşeli de judecată referitoare la fondul pretenţiei deduse judecăţii ori la dispoziţiile legale care nu au fost aplicate sau au fost greşit interpretate.

În speţă, nemulţumirile contestatorului, astfel cum au fost expuse în cuprinsul contestaţiei, se referă la aplicarea greşită a art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prin raportare la natura actului contestat, cu consecinţa stabilirii în sarcina sa a unei taxe de timbru nedatorate, susţinând aplicabilitatea art. 28 şi art. 29 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi erori materiale cu caracter procedural, ţin de dezlegarea dată cererii de reexaminare prin încheierea contestată.

Prin urmare, greşelile instanţei, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de interpretare a dispoziţiilor legale în materie de taxe de timbru, aşa cum sunt cele invocate de contestator.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 9 iulie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.