Admissibility of annulment challenge against decision rejecting revision of filtering panel appeal under prohibition of further appeals
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petition for annulation filed by the petitioner, thereby leaving in force the lower court's decision that had previously rejected a revision request. The dispute involved an attempt to challenge, via an extraordinary appellate remedy, a decision rendered by the High Court in a filtering panel under Civil Procedure Code Art. 493(5), which had rejected a cassation appeal for formal defects without hearing the parties. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals, specifically Civil Procedure Code Arts. 493(5), 503, and 508(4), which establish that decisions pronounced by the filtering panel are not subject to any appellate remedy; consequently, because the underlying decision was statutorily final and immune from appeal, the subsequent decision on revision could not be subject to an annulation petition.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 508 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ; Admissibility of annulment challenge against decision rejecting revision of filtering panel appeal under prohibition of further appeals: Contestaţia în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de men’iunile din dispozitivul ei .
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 225 R din data de 14 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.
2. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare revizuentul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 26 iunie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 6.
Contestatorul-revizuent A. a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 219 din 02 mai 2017 a Judecătoriei Lehliu-Gară.
Cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii, astfel cum a fost expusă pe larg în cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorul-revizuent şi-a exprimat nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Lehliu-Gară.
Contestaţia în anulare nu a fost motivată în drept.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare prin prisma art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele:
Contestaţia în anulare poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de men’iunile din dispozitivul ei .
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că:
"Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."
Prin contestaţia în anulare dedusă judecăţii, s-a solicitat anularea deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva deciziei nr. 20 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
În context, Înalta Curte constată că, prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost soluţionată cererea de revizuire, formulată de aceeaşi parte, împotriva unei decizii pronunţate în recurs în complet de filtru, soluţionată în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac (...)."
Textul de lege evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate pe care acesta trebuie să o întrunească.
Prin urmare, nefiind supusă niciunei căi de atac, se reţine că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.
În sistemul de drept românesc mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Or, recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Aşadar, în cauză, hotărârea pronunţată de Înalta Curte într-o cerere de revizuire al cărei obiect l-a constituit o decizie pronunţată în recurs, în procedura de filtru, care nu era supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1169 din 17 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.