Sports federation appeal rejected; General Assembly resolution annulments upheld, constitutional plea inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 04 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Asociaţia Clubul Sportiv A. a chemat în judecată pe pârâta Federaţia Română de Tenis, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să comunice reclamantei o copie de pe procesul-verbal şi hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 02.11.2017; să posteze hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 02.11.2017 pe site-ul oficial al Federaţiei Române de Tenis, www.x.ro, la loc vizibil; să comunice o copie de pe procesul-verbal şi hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis data de 17.11.2017, precum şi să posteze hotărârea Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017 pe site-ul oficial al Federaţiei Române de Tenis, www.x.ro, la loc vizibil; anularea Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 02.11.2017 încheiată cu ocazia şedinţei Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis, aşa cum a fost acest document încheiat şi/sau autentificat (dacă a fost încheiat şi/sau autentificat), anularea Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din data de 17.11.2017 încheiată cu ocazia şedinţei Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis, aşa cum a fost acest document încheiat şi/sau autentificat (dacă a fost încheiat şi/sau autentificat), întrucât acest document a fost adoptat şi asumat de persoane juridice care nu deţin calitatea de membri asociaţi la Federaţia Română de Tenis, a fost încheiat cu încălcarea legii şi astfel, nu poate produce efecte juridice faţă de terţe persoane, respectiv nu poate angaja interesele juridice ale Federaţiei Române de Tenis.

La data de 11 septembrie 2018, s-a depus răspuns la întâmpinare de către Asociaţia Clubul Sportiv A., calificat de către instanţă, la termenul din 19 noiembrie 2018, ca fiind o cerere completatoare.

La data de 17 septembrie 2018, a fost depusă cererea reclamantei "de completare a cererii de chemare în judecată".

La data de 03 octombrie 2018, a fost depusă cererea de intervenţie accesorie formulată de către Asociaţia Clubul Sportiv B., în sprijinul apărării intereselor reclamantei Asociaţia Clubul Sportiv A..

La termenul din 19 noiembrie 2018, reclamanta a învederat că a invocat nulitatea contractului de asistenţă juridică al pârâtei cu FRT ca apărare, nu ca şi capăt de cerere. La acelaşi termen, instanţa a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a S.C.A. C.; a calificat răspunsul la întâmpinare ca fiind o completare la cerere; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei Federaţia Română de Tenis de calificare a cererii de intervenţie, formulată de Asociaţia Clubul Sportiv B., ca fiind cerere de intervenţie principală şi a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie, formulată de Asociaţia Clubul Sportiv B..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 466 din 13 martie 2019, Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociaţia Clubul Sportiv A., în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Tenis (Federaţia Română de Tenis în continuare) şi intervenienta-accesorie Asociaţia Clubul Sportiv B.; a admis excepţia tardivităţii cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017 întemeiată pe pretinsa exprimare a votului de către persoane care nu ar avea drept de vot şi pe pretinsa lipsă a avizului Ministerul Turismului şi Sportului; a respins ca tardivă cererea de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017, întemeiată pe pretinsa exprimare a votului de către persoane care nu ar avea drept de vot şi pe pretinsa lipsă a avizului Ministerului Turismului şi Sportului; a respins ca neîntemeiate excepţia tardivităţii cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017 în rest şi excepţia tardivităţii cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 17.11.2017; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017; a anulat Hotărârile Adunării Generale ale Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017 şi 17.11.2017; a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei câte un exemplar de pe Hotărârile Adunării Generale din 02.11.2017, Adunării Generale din 17.11.2017, filele x ale procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale din 02.11.2017, procesul-verbal al şedinţei Adunării Generale din 17.11.2017; a admis cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei un exemplar al filei a 5-a a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale din 02.11.2017; a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la publicarea Hotărârilor Adunării Generale ale Federaţiei Române de Tenis din 02.11.2017 şi 17.11.2017 pe site; a admis în parte cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta-accesorie Asociaţia Clubul Sportiv B..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 232 A din 10 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a respins ca nefondate excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (4), art. 36 alin. (6) ale Legii nr. 69/2000; a admis apelul apelantei-pârâte Federaţia Română de Tenis (certificat de identitate sportivă 00001894, Codul fiscal x) formulat împotriva sentinţei civile nr. 466/13.03.2019 şi a încheierilor din 16.10.2018 şi 19.11.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociaţia Clubul Sportiv A. (CIF x) şi cu intimata-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv B. (CIF x); a schimbat parţial, sentinţa, în sensul că a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei, un exemplar al procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale din 02.11.2017, modificând astfel alin. (7) al sentinţei apelate; a înlăturat alin. (8) al sentinţei apelate, respectiv cel aferent filei 5 a procesului-verbal al şedinţei Adunării Generale din 02.11.2017; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi încheierilor apelate; a luat act că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Cu referire la soluţia de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a constatat că în motivarea cererii, apelanta-pârâtă Federaţia Română de Tenis a arătat că dispoziţii legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 40, art. 126 alin. (1) din Constituţia României, deoarece impunerea cerinţei legale a obţinerii avizului expres al Ministerului Tineretului şi Sportului, în prealabil modificării statutelor sau actelor constitutive ale federaţiilor sportive naţionale, este de natură a atribui unei autorităţi publice (desemnate politic) vocaţia de a dicta pur şi simplu şi în temeiul unei proceduri lipsite de caracter jurisdicţional, conţinutul actului de modificare a statutului/actului constitutiv al unei entităţi de drept privat.

Or, în considerentele sentinţei civile apelate, s-a reţinut că motivul de nulitate al hotărârii Adunării Generale din 02 noiembrie 2017 reprezentat de lipsa avizului Ministerului Tineretului şi Sportului, a fost găsit tardiv, sens în care nu a mai făcut obiectul cercetării pe fond de către tribunal.

Totodată, instanţa de apel a observat că declararea de către prima instanţă a nulităţii celor două hotărâri Adunărilor Generale atacate, din 02 noiembrie 2017 şi 17 noiembrie 2017, s-a întemeiat pe alte motive de nulitate, anume neîntrunirea cvorumului şi nelegala convocare la adunare, ce au făcut obiectul criticilor în apel.

Astfel fiind, cu referire la dispoziţiilor art. 477 alin. (1) şi art. 478 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că, în raport de ceea ce s-a judecat la fond şi de criticile deduse judecăţii în apel, dispoziţiile pretins neconstituţionale nu au legătură cu cauza, iar statuările intrate în puterea de lucru judecat din diverse hotărâri judecătoreşti depuse la dosar în ambele faze procesuale ale cauzei, se circumscriu aceloraşi coordonate trasate de apelanta-pârâtă.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei nr. 232 A din 10 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000, a declarat recurs pârâta Federaţia Română de Tenis.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 11 august 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului de judecată nr. 6.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000, cu consecinţa sesizării instanţei de contencios constituţional în vederea soluţionării excepţiei invocate.

În motivarea căii de atac, a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Din această perspectivă, a susţinut că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, oricare ar fi obiectul acesteia şi în orice fază s-ar afla, nu poate proceda la analiza constituţionalităţii normei legale criticate pe calea excepţiei invocate, ci poate realiza numai o verificare a întrunirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Redând conţinutul dispoziţiilor art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000, ce au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, a susţinut că prin încheierea din 25 februarie 2020, instanţa de apel a respins ca indamisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru ca ulterior, prin decizia recurată, aceeaşi cerere să fie respinsă ca nefondată, printr-o motivare contradictorie, context în care sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Trecând peste acest aspect, în opinia recurentei-pârâte, în mod nelegal, instanţa de apel a decis că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 atâta timp cât dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt în vigoare, nu au fost constatate neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale şi au legătură cu soluţionarea cauzei.

Aceasta întrucât, unul dintre temeiurile de nulitate, invocate prin cererea de chemare în judecată, priveşte tocmai incidenţa acestor dispoziţii legale, iar cererea de apel a tins la devoluarea în întregime a sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei.

În plus, raţionamentul instanţei, ce a stat la baza pronunţării deciziei atacate, s-a întemeiat pe puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 730 din 17 mai 2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 367/2018, prin care au fost anulate hotărârile Adunărilor Generale ale Federaţiei Române de Tenis, în baza art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, argumentul fiind acela că au fost votate de mai mulţi membri decât cei înscrişi în Registrul Special al Federaţiilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin notele scrise depuse la 29 septembrie 2020 (data depunerii prin poştă electronică), intimata-intervenientă Asociaţia Clubul Sportiv B. a solicitat respingerea recursului.

În combaterea căii de atac, sub un prim aspect, a arătat că dispoziţiile art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000, ce au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea cauzei atâta timp cât hotărârea primei instanţe nu face referire la dispoziţiile legale criticate şi nici nu au stat la baza respingerii cererii de apel.

Un alt aspect vizează faptul că prin decizia nr. 853 din 12 decembrie 2019, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate, invocată de D. din România în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, constatând că sunt constituţionale prevederile art. 36 alin. (2) şi (6) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestuia, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.

În speţă, solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra neconformităţii cu legea fundamentală a prevederilor art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, a fost formulată în cadrul soluţionării apelului declarat de pârâta Federaţia Română de Tenis împotriva sentinţei civile nr. 466 din 13 martie 2019 şi a încheierilor din 16 octombrie 2018 şi 19 noiembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit art. 36 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, "(4) Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federaţiilor sportive naţionale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obţinut avizul expres al Ministerului Tineretului şi Sportului. (…) (6) Înfiinţarea federaţiilor sportive naţionale sau modificarea statutelor şi a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (4), este nulă de drept."

Raportându-se dispoziţiilor legale precitate, într-o primă critică, recurenta-pârâtă a susţinut motivarea contradictorie a deciziei nr. 232 A din 10 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie relativ la încheierea din 25 februarie 2020 a aceleiaşi instanţe.

Date fiind limitele învestirii, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., fără a proceda la o analiză a legalităţii încheierii din 25 februarie 2020, interlocutorie în sensul dispoziţiilor art. 235 teza a II-a din C. proc. civ., ce nu a făcut obiectul prezentului demers judiciar, Înalta Curte reţine că aceasta nu conţine dezlegări cu caracter decisiv în ceea ce priveşte verificarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate deduse din dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, ci statuează cu putere de lucru judecat asupra existenţei interesului apelantei-pârâte în promovarea unei astfel de cereri atâta timp cât dispoziţiile legale pretins neconstituţionale constituie temei de drept al cererii de chemare în judecată.

În altă ordine de idei, considerentele deciziei recurate ce au fundamentat soluţia adoptată de instanţa de apel asupra cererii deduse judecăţii, s-au raportat la coordonatele trasate judecăţii apelului de către recurenta-pârâtă, fiind prezentate într-o manieră clară şi coerentă, context în care nu se identifică o contradicţie în sensul celor reclamante pentru a justifica motivarea contradictorie, cum s-a susţinut în recurs.

O altă critică inserată în memoriul de recurs se raportează la nelegalitatea deciziei atacate în contextul îndeplinirii cerinţelor de admisibilitate reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, câtă vreme unul dintre temeiurile de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată priveşte incidenţa acestor norme legale.

Pentru ca mecanismul excepţiei de neconstituţionalitate să nu fie deturnat de la scopul pentru care a fost creat, relevanţa dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale asupra soluţionării cauzei trebuie evaluată în raport de circumstanţele acesteia, prin prisma interesului procesual concret pe care îl reprezintă declanşarea controlului de neconstituţionalitate ţinând seama de chestiunile litigioase supuse dezbaterii şi de stadiul în care se află litigiul.

Din acest punct de vedere, în aprecierea caracterului nefondat al sesizării, raţionamentul instanţei de apel a reliefat inexistenţa unui raport de dependenţă între textele legale ce au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în apel.

Aceasta întrucât, faţă de obiectul pricinii, criticile deduse judecăţii s-au raportat la dezlegările date de prima instanţă, prin sentinţa civilă nr. 466 din 13 martie 2019, în ceea ce priveşte anularea hotărârilor Adunărilor Generale din 02 noiembrie 2017 şi 17 noiembrie 2017, din perspectiva neîntrunirii cvorumului şi a nelegalităţii convocării la adunare.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate al hotărârii Adunării Generale din 02 noiembrie 2017, întemeiat pe pretinsa lipsă a avizului Ministerului Tineretului şi Sportului, în mod corect a constatat instanţa de apel că nu a mai făcut obiectul cercetării pe fond de către prima instanţă în contextul reţinerii tardivităţii acestuia, soluţie a cărei legalitate nu a fost contestată în apel.

Celelalte aserţiuni ale recurentei-pârâte cu referire la raţionamentul primei instanţe întemeiat pe puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 730 din 17 mai 2017, ce poate fi înlăturat odată cu declararea art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, ca neconstituţional, se grefează pe aspecte ce ţin de fondului litigiului.

Or, verificarea nelegalităţii hotărârii în prezenta cale de atac, nu se poate face decât prin prisma celor tranşate jurisdicţional în apel, ceea ce presupune critici circumscrise acestor dezlegări.

Drept urmare, nefiind întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate, reglementate de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, anume legătura dispoziţiilor legale pretins neconstituţionale cu soluţionarea cauzei, reţine legalitatea deciziei atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Federaţia Română de Tenis împotriva deciziei civile nr. 232 A din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Federaţia Română de Tenis împotriva deciziei civile nr. 232 A din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.