Jurisdictional defect in transfer venue petition: Competence of Court of Appeal under new Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined jurisdiction, transferring the matter to the Bucharest Court of Appeal as the competent authority to adjudicate a motion for transfer of venue and the associated request for suspension of proceedings. The dispute involved a party's petition to transfer a civil case from the Tulcea Tribunal to another court, alleging legitimate suspicion regarding impartiality due to the opposing party's professional status. Applying the principle that a court's material jurisdiction is determined by the procedural status at the time of filing, the court held that since the petition specifically targeted the first-instance tribunal and the new Civil Procedure Code was in force, the appeal court within the tribunal's territorial jurisdiction was the exclusive competent body to resolve the transfer request, rendering the High Court's involvement improper under Articles 131 and 142 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 142 alin. (1) C. proc. civ, art. 142 C. proc. civ; Jurisdictional defect in transfer venue petition: Competence of Court of Appeal under new Code of Civil Procedure: , au fost invocate dispoziţiile art. 140-142, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., fiind solicitată, totodată, suspendarea judecăţii până la soluţionarea cererii de strămutare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 13.08.2020, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020, de la Tribunalului Tulcea la o altă instanţă, justificat de împrejurarea că reclamantul este avocat cu peste 40 de ani experienţă în cadrul Baroului Constanţa, având un prestigiu profesional în zonă de natură să creeze suspiciuni cu privire la imparţialitatea actului de justiţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 140-142, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., fiind solicitată, totodată, suspendarea judecăţii până la soluţionarea cererii de strămutare.
Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 14.07.2020, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., aplicabil în cauză.
Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia…".
Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecăţii este întemeiată, aşa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă şi este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Tribunalului Tulcea, instanţă aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa.
Înregistrarea cererii de strămutare pe rolul acestei instanţe s-a realizat la data de 13.08.2020, ulterior atât soluţionării pricinii la Tribunalul Tulcea (23.07.2020), cât şi înregistrării acesteia în apel la Curtea de Apel Constanţa (11.08.2020), aspecte pe care petenta le cunoştea, dar în pofida cărora a înţeles să investească Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de strămutare a unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, deşi o astfel de solicitare era de competenţa Curţii de Apel Constanţa.
Faţă de cele arătate, în respectarea principiilor disponibilităţii şi limitelor învestirii instanţei, ca principii fundamentale ale procesului civil, Înalta Curte constată că stadiul procesual actual al dosarului a cărui strămutare se solicită, raportat la modalitatea formulării cererii (respectiv faptul că cererea vizează strămutarea unui dosar de la tribunal), nu are relevanţă în ce priveşte competenţa materială a prezentei instanţe, nefiind un argument legal în reţinerea unei asemenea competenţe, aşa cum eronat susţine petenta prin notele scrise.
Aceasta întrucât instanţa de judecată nu se poate raporta, în aprecierea asupra competenţei materiale, decât asupra a ceea ce există la momentul învestirii sale, iar nu la stări sau situaţii intervenite ulterior acestui moment.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 raportat la art. 142 C. proc. civ., instanţa competentă material a soluţiona cauza este Curtea de Apel Constanţa, instanţă în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competenţă, inclusiv în ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea cererii de strămutare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, formulată de petenta A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.