Inadmissibility of cassation against final civil decision on possessory claim revision

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 03.01.2019, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 770 din 24.10.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul x/2017.

2. Decizia pronunţată de Tribunalul Teleorman:

Prin decizia nr. 352/11.04.2019, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, a declarat apel revizuentul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia nr. 1377A din 31.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, sectia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul ca inadmisibil.

S-a reţinut că prin decizia apelată, Tribunalul Teleorman s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 770 din 24.10.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condiţiile în care prin decizia ce a făcut obiectul acestei căi de atac de retractare tribunalul s-a pronunţat ca instanţă de apel într-o cauză ce privea o cerere posesorie.

Hotărârea de primă instanţă pronunţată cu privire la cererile posesorii poate fi atacată numai cu apel, conform art. 1004 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât decizia dată de instanţa de apel în această materie este o hotărâre definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

S-a reţinut că art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, acest text de lege fiind incident în cauza dedusă judecăţii prin raportare la motivul de revizuire invocat şi, prin urmare, decizia pronunţată de Tribunalul Teleorman asupra revizuirii este o decizie definitivă, deoarece decizia ce a constituit obiectul căii de atac a revizuirii este definitivă.

7. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva acestei din urma decizii, revizuentul a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14 ianuarie 2020.

8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că decizia atacată nu este suspus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 29 septembrie 2020, fără citarea părţilor.

9. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia nr. 1377A din 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1377 din 31 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2020.