Paternity establishment jurisdiction: conflict resolution and interpretation of domicile as effective residence under alternative territorial competence

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 16 iulie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că pârâtul este tatăl minorului C.; să se dispună modificările cuvenite în registrul de stare civilă la rubrica "Tatăl"; să fie încuviinţat ca minorul să poarte numele mamei; exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, de ambii părinţi; stabilirea locuinţei minorului la mamă; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunare ale pârâtului, începând cu data înregistrării acţiunii; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1226/18.02.2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că domiciliul legal al reclamantei este pe raza sectorului 1 Bucureşti şi că acesta este motivul principal pentru care reclamanta a sesizat Judecătoria Sectorului 1, considerând că soluţionarea prezentei cauze ar trebui să fie făcută de instanţa unde se află domiciliul reclamantului.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că locuinţa în fapt a reclamantei este în oraşul Sibiu, judeţul Sibiu, unde locuieşte împreună cu minorul cu privire la care doreşte să se stabilească paternitatea faţă de pârât.

S-a mai reţinut că prin raportare la obiectul dosarului, respectiv stabilirea filiaţiei reale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar şi cele ale art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei fiind una alternativă, reclamantul având posibilitatea de a alege între propriul domiciliu şi domiciliul sau reşedinţa pârâtului.

De asemenea, s-a reţinut că reclamanta din prezenta speţă a ales competenţa de soluţionare în funcţie de domiciliul propriei persoane, făcând aplicabile deci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu privire la modalitatea de interpretare a sintagmei "domiciliu", instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare a acesteia, iar potrivit art. 87 C. civ., domiciliul se află acolo unde persoana declară în mod oficial că îşi are locuinţa principală, în acelaşi sens fiind şi prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

S-a reţinut că reclamanta nu locuieşte efectiv la adresa din cartea de identitate, pe raza sectorului 1 Bucureşti, ci împreună cu copilul său minor, aceasta locuieşte în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, aspect ce reiese atât din adresa Biroului de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, din verificările efectuate de Poliţia Locală, la domiciliul indicat de reclamantă, cât şi din recunoaşterea reclamantei în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 4 februarie 2020.

În plus, instanţa a reţinut că din procesul procesul-verbal încheiat de Poliţia Locală Sector 1 Bucureşti rezultă că administratorul imobilului situat pe str. x a declarat că reclamanta "nu a locuit niciodată la această adresă, fiind luată numai în spaţiu de către sora sa, iar din cunoştinţele sale ar locui în municipiul Sibiu." .

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că având dreptul de a alege instanţa competentă să judece cauza, reclamanta (reprezentant legal al copilului) a ales să se raporteze la propriul domiciliu (deşi nu locuieşte acolo în fapt) şi nu la domiciliul pârâtului de exemplu, dacă ar fi să ne raportăm la aceeaşi identitate de raţiune, care se află în oraşul Slatina, judeţul Olt.

Instanţa a precizat că din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ. reiese că prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă, chiar dacă legiuitorul a prevăzut expres competenţa teritorială alternativă, fiind o cerere privitoare la persoane.

Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3096 din 25 august 2020, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că domiciliul reclamantei (şi al minorului, filiaţia fiind stabilită doar faţă de mamă), este în Sectorul 1 Bucureşti, potrivit copiei actului de identitate şi susţinerilor părţilor.

În cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei competenţa teritorială este alternativă, în sensul că este competentă fie instanţa de la domiciliul pârâtului, fie instanţa de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Noţiunea de "domiciliu" din cuprinsul articolului menţionat nu poate fi interpretată decât în conformitate cu prevederile art. 87 C. civ., din moment ce legiuitorul, în cazurile în care a dorit să confere competenţă şi instanţei de la reşedinţa părţii, a menţionat expres aceasta, de exemplu în art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care vorbeşte de "domiciliul sau reşedinţa" persoanei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 16 iulie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că pârâtul este tatăl minorului C.; să se dispună modificările cuvenite în registrul de stare civilă la rubrica "Tatăl"; să fie încuviinţat ca minorul să poarte numele mamei; exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, de ambii părinţi; stabilirea locuinţei minorului la mamă; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 1/4 din veniturile nete lunare ale pârâtului, începând cu data înregistrării acţiunii; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin art. 113 din C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Conform prevederilor cuprinse la art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilire paternitate, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.. În speţă nu a fost instituită o normă de competenţă teritorială exclusivă, ci, în termenii indicaţi de textul legal mai sus arătat, o normă de competenţă alternativă, fiind vorba de o acţiune privitoare la stabilirea filiaţiei.

Prin urmare, reclamanta a putut opta între mai multe instanţe deopotrivă competente - instanţa de la domiciliul pârâtului sau instanţa de la domiciliul său.

Chestiunea care a atras ivirea prezentului conflict de competenţă este interpretarea diferiră pe care instanţele aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".

De asemenea, art. 91 prevede, la alin. (1) C. civ. că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepţia situaţiei în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general şi, implicit, competenţa de soluţionare a unei cereri de stabilire a paternităţii, în concret, nu se referă la elementele care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că noţiunea de domiciliu este interpretabilă în sens larg şi ea corespunde unei situaţii de fapt - locul unde persoana se află efectiv - iar nu în mod obligatoriu unei stări de drept (adresa statornică, din evidenţele oficiale, ca element de identificare a persoanei).

Menţiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidenţă a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuinţa sa statornică şi principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înţeles, interesează în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul.

În cauză din adresa din 14.11.2019 emisă de Biroul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti rezultă că reclamanta a luat legătura telefonic cu personalul Autorităţii Tutelare, declarând că locuieşte împreună cu minorul în municipiul Sibiu.

De asemenea, din adresa din 18.12.2019 a Poliţiei Locale Sector 1, rezultă că în urma verificărilor efectuate de agenţii de poliţie, reclamanta nu a fost găsită la domiciliul indicat, iar potrivit declaraţiei administratorului imobilului situat pe str. x, sector 1 Bucureşti, reclamanta nu a locuit niciodată la adresa din Bucureşti, aceasta fiind doar luată în spaţiu de către sora sa şi că reclamanta ar locui de fapt în municipiul Sibiu.

Mai mult, potrivit încheierii din 4 februarie 2020, la solicitarea instanţei, reclamanta a arătat că locuieşte în municipiul Sibiu.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiile art. 135 alin. (1) Cod raportat la art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2020.