Conflict of jurisdiction over malpractice dispute: mandatory transfer of competent court due to plaintiff’s status as court clerk under Article 127 Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 14.02.2019, astfel cum a fost îndreptată la data de 11.03.2019, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Bacău-Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSPJ Bacău, plângere împotriva deciziei nr. 27/22.01.2019, solicitând anularea deciziei anterior menţionate şi obligarea pârâtei la analizarea pe fond a sesizării cu suportarea costurilor expertizelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că la data de 19 iulie 2017 a fost supusă unei ecografii abdominale la Spitalul Municipal "Sf. Ierarh dr. Luca" Oneşti, secţia Radiologie şi a fost diagnosticată cu "colecist ocupat în totalitate de calculi", fiind indicată intervenţia chirurgicală. La o nouă internare, respectiv în data de 05.09.2017, s-a procedat la intervenţie laparoscopică, constatându-se agnezie de colecist (vezică biliară), practic absenţa acestuia. Pe data de 18.09.2017, în urma examenului computer - tomograf, s-a constatat că nu se poate vizualiza colecistul şi s-au făcut investigaţii la computerul tomograf pentru lămurirea situaţiei. Practic, datorită diagnosticului iniţial al doamnei doctor B., a suferit o intervenţie chirugicală care nu se impunea.

Prin sentinţa nr. 564 din 07.10.2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

În motivarea hotărârii de declinare, Tribunalul Bacău a reţinut că este aplicabil art. 687 din Cap. VII al Titlului XVI din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia instanţa competentă să soluţioneze litigiile din prezenta lege este judecătoria în a cărei cirumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Judecătoria Oneşti, prin sentinţa nr. 703 din 11.06.2020, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 131 raportat la art. 127 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, reţinând că reclamanta A. are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Oneşti, calitate care se circumscrie dispoziţiilor speciale derogatorii ale art. 127 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1103 din 20 august 2020, Judecătoria Adjud a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale este reglementată de Cap. IV (art. 679-685) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 683 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Comisia stabileşte prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, iar decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.

Conform art. 684 alin. (1) din acelaşi act normativ: "În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre persoanele implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanţa de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei".

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 687 din acelaşi act normativ, instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute de Legea nr. 95/2006 este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamant.

Din coroborarea dispoziţiilor legale sus enunţate rezultă că atrag competenţa judecătoriei, conform art. 687 din Legea nr. 95/2006, litigiile prin care se contestă decizia Comisiei prin care este soluţionată pe fond sesizarea cu privire la existenţa sau nu a cazului de malpraxis, iar din decizia nr 27/22.01.2019 contestată de către reclamantă rezultă că pârâta nu a soluţionat pe fond sesizarea reclamantei, motiv pentru care acesta a solicitat în mod expres anularea deciziei cu consecinţa obligării pârâtei la soluţionarea pe fond a sesizării sale cu privire la costul expertizelor.

S-a reţinut că reclamanta a susţinut, atât prin acţiunea introductivă, cât şi în motivarea excepţiei de necompetenţă materială, că înţelege să conteste decizia Comisiei ca act administrativ, conform Legii nr. 54/2004 şi nu solicită judecarea malpraxis-ului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii, care a generat dezânvestirile reciproce ale instanţelor, îl constituie acţiunea prin care reclamanta A. a contestat decizia nr. 27/22.01.2019 emisă de pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Bacău-Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSPJ Bacău, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la analizarea pe fond a sesizării cu suportarea costurilor expertizelor.

În speţă, au operat trei declinări succesive de competenţă, Tribunalul Bacău, Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Adjud, apreciindu-se deopotrivă necompetente să soluţioneze pricina.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei, ultima instanţă, respectiv Judecătoria Adjud a reţinut că decizia contestată de reclamantă este un act administrativ, fiind incident art. 95 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar Tribunalul Bacău a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 687 din Cap. VII al Titlului XVI din Legea nr. 95/2006.

Înalta Curte reţine că în raport de obiectul litigiului, instanţa competentă să soluţioneze cauza se stabileşte prin raportare la normele speciale în materia competenţei materiale, reprezentate de dispoziţiile art. 676 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora:

"Competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat ".

Aşadar, textul legal anterior redat instituie o competenţă materială specială de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis.

Totodată, potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În cauză se constată că actul de malpraxis invocat de reclamantă a avut loc în localitatea Oneşti, judeţul Bacău. Totodată, se constată că reclamanta are calitatea grefier la Judecătoria Oneşti, situaţie faţă de care, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanta, potrivit textului legal anterior citat.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prin declinarea competenţei de către Tribunalul Bacău, Judecătoria Oneşti ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., instanţă aflată în raza teritorială a Curţii de Apel Galaţi, învecinată cu Curtea de Apel Bacău.

Dat fiind caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. s-a făcut aplicare acestor dispoziţii legale de către Judecătoria Oneşti, care a determinat instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii reclamantei, declinând competenţa în favoarea Judecătoriei Adjud.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 127 din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, ca instanţă judecătorească de acelaşi grad cu judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, învecinată cu Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2020.