Union cultural center property ownership; acquisition via union reorganization vs. statutory modes of acquiring property

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă sub nr. x/2014, reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Baia Mare, prin Primar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Filiala Maramureş a Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în natură construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Baia Mare în suprafaţă construită de 7.986,67 mp, imobil compus din: clădire casa de cultură în suprafaţă construită de 4.527,48 mp, platformă pavată în suprafaţă construită de 1.263,95 mp, amenajări spaţii verzi interioare (scuaruri) în suprafaţă construită de 695,95 mp, alei interioare în suprafaţă construită de 519,27 mp, platformă laterală de acces în suprafaţă construită de 564,27 mp, alveole spaţii verzi, în suprafaţă construită de 415,75 mp;

- să constate existenţa unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 7.986,67 mp, aferent imobilului construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor, teren situat în Baia Mare, Bd. x, judeţul Maramureş, în baza unui plan de amplasament şi delimitare care să facă parte din hotărârea judecătorească ce se va da;

- să se dispună înscrierea în CF a drepturilor constatate conform primelor două capete de cerere, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 124 din data de 18 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalului Maramureş, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Baia Mare, prin primar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România - filiala Maramureş reprezentată prin administrator judiciar A..

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin decizia nr. 170/A din data de 12 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din Romania împotriva sentinţei civile nr. 124 din data de 18 februarie 2019 a Tribunalului Maramureş, secţia I civilă, pe care a menţinut-o. Sumele acordate cu titlu de ajutor public judiciar, anume 5.491,03 RON, au rămas în sarcina statului. Fără cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din Romania.

Invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

Raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele.

- reţinând că "apelanta a dorit să scoată în evidenţă faptul că C.N.S.L.R Frăţia a luat fiinţă prin reorganizarea U.G.S.R, astfel încât menţiunea cuprinsă în art. 26 din Statut în sensul că patrimoniul U.G.S.R. se preia de către C.N.S.L.R. Frăţia ca succesor universal este cât se poate de evidentă, însă nu a indicat articolul din lege care prevede în mod clar şi expres că statutul este mod de dobândire a dreptului de proprietate.", instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 63 din data de 11 ianuarie 2012 pronunţate în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă;

- prin sentinţa civilă nr. 63 din data de 11 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2031 din data de 4 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, instanţa a reţinut următoarele:

"din cuprinsul acestui proces-verbal reiese că s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului fostului C. civ. al U.G.S.R. în baza art. 26 din Statutul C.N.S.L.R. prin care se stipulează că C.N.S.L.R. preia prin absorbţie, ca succesor universal, patrimoniul fostului C. civ. al U.G.S.R, precum şi în baza hotărârii Congresului de constituie a Confederaţiei. Rezultă că preluarea patrimoniului s-a stabilit prin art. 26 din Statutul C.N.S.L.R., statut ce a fost validat de instanţa care a acordat personalitate juridică C.N.S.L.R., respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 782 din data de 16 martie 1990. Ca urmare, predarea patrimoniului s-a produs în baza Statutului C.N.S.L.R. şi nu în baza procesului-verbal contestat; Statutul este actul care a produs efecte juridice şi nu procesul-verbal..." (în acelaşi sens este şi decizia nr. x din data de 4 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă);

- prin sentinţa civilă nr. 782 din data de 16 martie 1990, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut următoarele:

"faţă de actele dosarului (procesul-verbal de constituire, dovada mijloacelor financiare, copia statutului de funcţionare şi sentinţele de acordare a personalităţii juridice federaţiilor componente), instanţa constată alcătuirea confederaţiei la data de 5 martie 1990 Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România compusă din:..."

- soluţia instanţei de apel trebuia să ţină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept deduse judecăţii, dând eficienţă autorităţii de lucru judecat, astfel că, ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuia să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că:

- din motivarea instanţei de apel, rezultă că aceasta a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material reprezentate de art. 644 şi art. 645 C. civ. din 1864, art. 35 şi art. 49 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 52/1945;

- instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare restrictivă a art. 644 şi art. 645 C. civ. de la 1864; în literatura de specialitate s-a reţinut că, în privinţa persoanelor fizice, proprietatea se poate dobândi exclusiv prin modurile prevăzute de aceste texte de lege, însă, în privinţa persoanelor juridice, enumerarea făcută de textele legale anterior menţionate nu este una limitativă;

- în cazul de faţă, ne aflăm în faţa unui mod specific de dobândire a dreptului de proprietate, specificitatea fiind dată de contextul istoric care a determinat încetarea existenţei U.G.S.R. şi reorganizarea acesteia în C.N.S.L.R.;

- pe de altă parte, se poate aprecia că modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului edificat din fondurile U.G.S.R. este legea, în care, aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, "unii autori încadrează (...) toate acele moduri care nu sunt arătate separat în C. civ..";

- astfel cum transpare din situaţia de fapt, dovedită prin toate înscrisurile depuse la dosar, contrar celor reţinute de instanţa de apel, este evident că C.N.S.L.R. s-a constituit prin reorganizarea U.G.S.R.;

- reorganizarea este o formă des întâlnită în practică de transformare a unei entităţi juridice într-o nouă persoană juridică, or, este evident că C.N.S.L.R. a luat fiinţă prin reorganizarea U.G.S.R. - aceste aspecte rezultă şi din sentinţa civilă nr. 782 din data de 15 martie 1990, prin care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a acordat personalitate juridică C.N.S.L.R., în baza dovezii existenţei mijloacelor financiare (patrimoniului de afectaţiune) şi a statutului acesteia;

- prin sentinţa civilă nr. 782 din data de 15 martie 1990, instanţa de judecată a verificat şi a constatat legalitatea Statutului C.N.S.L.R.; această hotărâre judecătorească produce efecte, beneficiază de prezumţia de legalitate, este opozabilă terţilor şi nu a fost desfiinţată până la momentul actual;

- aşa cum rezultă din sentinţa prin care s-a acordat personalitate juridică

C.N.S.L.R., Judecătoria Sectorului 1 a constatat alcătuirea acesteia din cele 8 federaţii libere care fuseseră deja constituite ca entităţi juridice anterior Adunării de constituire a C.N.S.L.R.; reorganizarea U.G.S.R. a fost decisă de membri acesteia, care au devenit membri C.N.S.L.R., nemaiexistând, la momentul înfiinţării C.N.S.L.R., vreo altă uniune cu vocaţie la preluarea patrimoniului sindical, deci nicio altă organizaţie sindicală aptă să preia patrimoniul U.G.S.R.;

- în acest context, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 52/1945;

- U.G.S.R. nu s-a dizolvat, ci s-a reorganizat în C.N.S.L.R., aşa cum prevede şi Statutul C.N.S.L.R., preluând prin absorbţie ca succesor universal patrimoniul fostului C.N.S.L.R.;

- singura interpretare corectă a dispoziţiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr.

52/1945, în contextul istoric dat, este că patrimoniul sindical nu a aparţinut niciodată şi nu putea aparţine altor persoane fizice sau juridice decât membrilor de sindicat constituiţi în organizaţii sindicale de bază; federaţii sindicale reunite prin voinţa proprie în Confederaţii Naţionale Sindicale, concluzia fiind că preluarea patrimoniului U.G.S.R. de către C.N.S.L.R. a fost una licită, fiind de altfel constată şi prin Statutul CNSLR, validat de instanţa de judecată care i-a acordat personalitate juridică acestei entităţi.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 23 iunie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 29 septembrie.

6. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca legală şi temeinică.

Totodată, a arătat că recurenta-reclamantă a invocat aceleaşi motive pe care aceasta le-a avut în vedere în motivarea acţiunii introductive şi a apelului, motive, care au fost combătute argumentat atât de tribunal, cât şi de curtea de apel.

În termen legal, intimatul-pârât Municipiul Baia Mare, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că, în speţă, criticile formulate de recurenta-reclamantă reprezintă o reluare a celor care au fost aduse în faza apelului.

Pe fondul căii de atac, a formulat concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.

Intimatul-pârât Municipiul Baia Mare, prin primar, şi-a exprimat acordul ca recursul, în situaţia în care este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru, prevăzut de art. 493 C. proc. civ.

La data de 6 ianuarie 2020, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând înlăturarea, ca neîntemeiate, a apărărilor acestuia şi admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.

La data de 13 ianuarie 2020, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Municipiul Baia Mare, prin primar, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, înlăturarea apărărilor formulate de către acesta şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Primul motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizează susţinerea de către recurenta-reclamantă a autorităţii de lucru judecat, motiv ce nu are însă incidenţă în cauză.

Pentru a se reţine nelegalitatea deciziei sub acest aspect, al încălcării autorităţii de lucru judecat, este necesară întrunirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile.

Înalta Curte aminteşte că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acţiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pe de altă parte, există şi efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă; însă, încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat este o critică susceptibilă de analizare pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât, eventuala reţinere a caracterului fondat al unui astfel de motiv nu constituie un fine de neprimire a acţiunii ulterioare, ci conduce la necesitatea reluării judecăţii cu luarea în considerare, în ansamblul probator al cauzei, şi a hotărârii judecătoreşti a cărei autoritate de lucru judecat a fost nesocotită.

După cum reiese din actele si lucrările dosarului, pe de o parte, nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, părţile în prezentul litigiu fiind reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România şi pârâţii Municipiul Baia Mare, prin primar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice si Filiala Maramureş a ANCCSRL, pârâţi nefiind părţi in dosarele anterioare.

Raportat la obiectul acţiunii, în prezentul dosar, nu se poate retine autoritatea de lucru judecat faţă de cele statuate prin sentinţa civilă nr. 63 din data de 11 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2031 din data de 4 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, aşa cum susţine recurenta.

Prin sentinţa civilă nr. 782 din data de 16 martie 1990, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a acordat personalitate juridică Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (C.N.S.L.R.).

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 2524/17.03.1995, pronunţată în dosarul nr. x/1995 de Judecătoria Sectorului VI Bucureşti, s-a înfiinţat Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, din care fac parte, ca membri, cele patru confederaţii sindicale indicate. Prin H.G. nr. 1646/07.10.2004 se recunoaşte Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România ca fiind de utilitate publică.

Or, obiectul prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor Baia Mare, în suprafaţă construită de 7.986,67 mp, imobil compus din: clădire casa de cultură în suprafaţă construită de 4.527,48 mp, platformă pavată în suprafaţă construită de 1.263,95 mp, amenajări spaţii verzi interioare (scuaruri) în suprafaţă construită de 695,95 mp, alei interioare în suprafaţă construită de 519,27 mp, platformă laterală de acces în suprafaţă construită de 564,27 mp, alveole spaţii verzi în suprafaţă construită de 415,75 mp, şi constatarea existenţei unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 7.986,67 mp, aferent imobilului construcţie Casa de Cultură a Sindicatelor, teren situat în Baia Mare, Bd. x, judeţul Maramureş, precum şi înscrierea în CF a drepturilor constatate, conform primelor două capete de cerere.

Nici în ceea ce priveşte cauza, nu se poate reţine identitatea, prin cauză trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic. De altfel, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista autoritate de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat litigiul pe un alt temei juridic. Or, în prezentul dosar, cauza acţiunii o constituie prevederile art. 35 şi 49 din Decretul nr. 31/1954, art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 52/1945 şi art. 40, art. 41 şi art. 46 alin. (2) din Legea 52/1945, iar în dosarele anterioare au fost invocate temeiuri total diferite.

În ceea ce priveşte efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., nici acesta nu poate fi reţinut pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, deoarece în judecata acestui dosar nu este adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, faptul că prin prin sentinţa civilă nr. 782/16.03.1990 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a acordat personalitate juridică C.N.S.L.R., nu poate conduce la concluzia că o prevedere din statutul ce a stat la baza acordării personalităţii juridice, şi anume art. 26, poate constitui un mod de dobândire de către C.N.S.L.R. a dreptului de proprietate asupra bunurilor fostei U.G.S.R., o atare modalitate de dobândire a dreptului de proprietate nefiind prevăzută de lege; pe de altă parte, de la această premisă (dezlegare în drept) au pornit şi instanţele de fond în cauza de faţă.

Drept urmare, criticile recurentei privind faptul că preluarea patrimoniului U.G.S.R. a fost constatată prin Statutul CNSLR, statut validat de instanţa de judecată care a acordat personalitate juridică CNSLR prin sentinţa civilă nr. 782/1990, nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.

Prin al doilea motiv de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă învederează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de art. 644 şi art. 645 C. civ. din 1864, art. 35 şi art. 49 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 39 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 52/1945, concluzionând că U.G.S.R. nu s-a dizolvat, ci s-a reorganizat în C.N.S.L.R., aşa cum prevede şi Statutul C.N.S.L.R., preluând prin absorbţie ca succesor universal patrimoniul fostului C.N.S.L.R.

Cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, şi anume a art. 644, 645 din C. civ., acestea privesc modurile de dobândire a proprietăţii (şi anume tradiţiunea, accesiunea, ocupaţiunea), şi sunt temeiurile invocate de reclamant, in justificarea acţiunii promovate, dispoziţii asupra instanţa de apel a realizat o justă analiză, considerând că nu sunt incidente.

Nu apare ca fiind fondat motivul de recurs invocat de recurentă privind modalitatea de dobândire a proprietăţii care ar fi legea, în opinia recurentei, deoarece înţelegerea celor trei confederaţii sindicale (C.N.S.L.R. Frăţia, C.N.S. "B." şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor Democratice din România) nu poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. De asemenea, nu poate fi reţinută nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit atribuirea patrimoniului fostei U.G.S.R. în favoarea unui alt sindicat, în ciuda susţinerii reclamantei că acesta ar fi trecut la C.N.S.L.R.

Nu poate fi primită nici susţinerea recurentei în sensul că singura interpretare corectă a dispoziţiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 52/1945, este aceea că patrimoniul sindical nu a aparţinut niciodată şi nu putea aparţine altor persoane fizice sau juridice decât membrilor de sindicat constituiţi în organizaţii sindicale de bază, federaţii sindicale, că preluarea patrimoniului U.G.S.R. de către C.N.S.L.R. ar fi fost una licită, fiind constatată şi prin Statutul CNSLR şi validat de instanţa de judecată.

În mod just a considerat Curtea de Apel că U.G.S.R. şi-a încetat existenţa, problema transferului patrimoniului Uniunii punându-se încă de la momentul desfiinţării şi, în conformitate cu principiile aplicării legii civile în timp, fiind guvernată de actul normativ în materie în vigoare la acel moment.

Pe de altă parte, Legea nr. 54/1991, care, prin art. 51 abrogă Legea nr. 52/1945 asupra sindicatelor profesionale, a intrat în vigoare la 07.08.1991, la aceeaşi dată fiind abrogat şi actul normativ anterior, astfel că până la data abrogării, prevederile Legii nr. 52/1945 îşi păstrează pe deplin aplicabilitatea.

Drept urmare, situaţia patrimoniului U.G.S.R., desfiinţată în anul 1989, este supusă prevederilor actului normativ în vigoare de la data desfiinţării - Legea nr. 52/1945- asupra sindicatelor profesionale.

În concluzie, instanţa de apel a considerat, cu aplicarea justă a dispoziţiilor legale incidente, că reclamanta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate, în condiţiile legii, asupra imobilului Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, imobil ce face obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, în situaţia în care în statute nu se prevede modul de distribuire a patrimoniului social şi nici Adunarea generală nu a luat vreo hotărâre în această privinţă, atunci tribunalul sediului sindicatului, sesizat de orice membru al sindicatului, de Ministerul Muncii sau Ministerul Public, putea proceda la distribuirea patrimoniului, atribuindu-l sau uniunii din care face parte sindicatul, sau altui sindicat similar sau conex, sau, în lipsă, Ministerului Muncii. Din analiza dispoziţiilor Statutului U.G.S.R., rezultă că acesta nu are inserată nicio clauză privitoare la modul de distribuire a patrimoniului social în caz de dizolvare.

Corect a statuat instanţa de apel şi asupra solicitării având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de superficie asupra terenului, corelativ cu corecta respingerea a capătului de cerere privind vizând constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcţiei.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România împotriva deciziei civile nr. 170/A din data de 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România împotriva deciziei civile nr. 170/A din data de 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2020.