Foster-care placement termination jurisdiction fixed to Constanța as young adult's effective residence.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, să se dispună încetarea plasamentului instituit la Asociaţia B. în temeiul sentinţei civile nr. 263/2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2017, faţă de tânăra A..

Prin sentinţa civilă nr. 1817 din 14 august 2020, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul minorului, iar prin sentinţa civilă nr. 263 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii de plasament stabilită în cadrul Complexului de servicii Sibiu - Centrul de plasament C. cu măsura plasamentului la Asociaţia B., faţă de minora A..

S-a mai reţinut că hotărârea menţionată anterior a dispus obligarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa la efectuarea monitorizării trimestriale a situaţiei minorei, iar drepturile şi obligaţiile părinteşti asupra minorei au fost delegate către conducătorul B., asociaţie al cărui punct de lucru este în Cernavodă, jud. Constanţa.

Având în vedere şi faptul că nu s-a făcut dovada domiciliului în fapt al tinerei, iar măsura plasamentului nu a fost desfiinţată, în raport de dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, s-a apreciat că aparţine Tribunalului Constanţa competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de la ultimul domiciliu al tinerei, stabilit prin sentinţa civilă nr. 263 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Învestit prin declinare, Tribunalul Constanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1817 din 14 august 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, conform cărora instanţa competentă în soluţionarea cauzelor prevăzute de prezenta lege este cea de la domiciliul minorului.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că măsura de protecţie socială specială, aflată încă în vigoare, a fost dispusă faţă de pârâta A., devenită majoră, care domiciliază în jud. Sibiu, şi are reşedinţa în Cernavodă, jud. Constanţa la Asociaţia B., conform sentinţei civile nr. 263 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Sibiu.

Apreciind că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, fie a instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite, fie de la reşedinţa acesteia, în contextul în care normele generale anterior menţionate sunt înlăturate de la aplicare de cele cu caracter special, prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 17 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, să se dispună încetarea plasamentului instituit la Asociaţia B. în temeiul sentinţei civile nr. 263/2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2017, faţă de tânăra A..

Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul copilului.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de stabilirea diferită a domiciliului minorei A. de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Conform dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează în sensul că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate"; (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane; (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că, noţiunea de "domiciliu" la care face trimitere art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt minorul cu privire la care se iau măsuri de protecţie specială, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuieşte efectiv.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de la domiciliul minorului în soluţionarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii de "domiciliu" dată de normele C. civ., rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale, în ipoteza prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 263 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii de plasament stabilită în cadrul Complexului de servicii Sibiu - Centrul de plasament C. cu măsura plasamentului la Asociaţia B., cu punct de lucru în Cernavodă, jud. Constanţa. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus obligarea DSASPS Constanţa la efectuarea monitorizării trimestriale a situaţiei minorei, iar drepturile şi obligaţiile părinteşti asupra acesteia au fost delegate către conducătorul B..

De asemenea, în Raportul de revizuire - Plan individualizat de protecţie, întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa la 8 ianuarie 2020, aflat la dosarul Tribunalului Sibiu, este menţionat domiciliul minorei la Asociaţia B., în str. x, oraş Cernavodă, jud. Constanţa.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Tribunalul Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.