Divorce jurisdiction fixed with Slatina court; Agnita declination reversed under Civil Procedure Code art. 915 alin. (1).

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. x din 4 mai 1987 la Primăria Agnita, jud. Sibiu, din culpa exclusivă a pârâtului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b) şi art. 383 C. civ. şi art. 915-935 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 47 din 13 ianuarie 2020, Judecătoria Slatina a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ., normă legală imperativă de la care nu sunt permise derogări, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, cu condiţia ca la data introducerii acţiunii cel puţin unul dintre soţi să locuiască în raza acelei instanţe.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în localitatea Agnita, unde reclamanta domiciliază în continuare, iar pârâtul este plecat la muncă în Anglia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Agnita a pronunţat sentinţa civilă nr. 132 din 10 iulie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că art. 915 C. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă, iar ultima locuinţă comună a soţilor a fost în Agnita, potrivit afirmaţiilor reclamantei de la termenul de judecată din 25 mai 2020. Având în vedere că pârâtul are, în prezent, locuinţa în Marea Britanie, iar reclamanta domiciliază în jud. Olt, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slatina, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la 18 septembrie 2019, pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu B..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în cazul în care cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la această locuinţă, iar dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu comun al părţilor.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de aplicarea diferită, de către instanţele aflate în conflict, a dispoziţiilor legale menţionate anterior la situaţia de fapt din dosar.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în Agnita, conform declaraţiilor reclamantei consemnate în încheierea din 25 iunie 2020, iar pârâtul domiciliază în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Conform menţiunilor din cartea de identitate provizorie de la dosarul Judecătoriei Agnita, reclamanta locuieşte în com Vâlcele, sat Vâlcele str. x, jud. Olt.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că niciuna dintre părţi nu se mai află în locuinţa ce a constituit domiciliul comun, că pârâtul este stabilit în străinătate iar reclamanta locuieşte în localitatea Vâlcele, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Slatina, astfel că învestirea acestei instanţe s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului.

Faţă de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanţei, reclamanta A. avea domiciliul în jud. Olt, Înalta Curte reţine că în prezentul litigiu sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.