Admissibility of unconstitutionality exception: inapplicability of criminal procedure norms and lack of nexus to civil case transfer proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal of Brașov’s decision to reject the motion to refer a constitutionality exception to the Constitutional Court. The dispute arose from a civil procedure involving a request for case transfer (relocation of a case) pending before a financial compensation commission for crime victims, where the appellant challenged specific provisions of the Code of Criminal Procedure and the Code of Civil Procedure. The court held that the challenge was inadmissible because the invoked criminal procedure codes were inapplicable to a civil dispute, and the general civil procedure principles did not have a direct nexus to the specific procedural incident of a transfer request, which concerns impartiality rather than the merits of the case. Furthermore, the court noted that the right to a fair trial under Article 6 of the Civil Procedure Code was not violated in light of the legal framework for public legal aid under Article 90. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992 regarding the conditions for admissibility of constitutionality exceptions, the court confirmed that the lower court correctly identified the lack of a necessary link between the challenged norms and the solution of the specific case, thus validating the rejection of the constitutional referral.
Legislator headnote
AI generatedart. 93 din C. proc. pen, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 6 C. proc. civ, art. 90 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Admissibility of unconstitutionality exception: inapplicability of criminal procedure norms and lack of nexus to civil case transfer proceedings: The dispute arose from a civil procedure involving a request for case transfer (relocation of a case) pending before a financial compensation commission for crime victims, where the appellant challenged specific provisions of the Code of Criminal Procedure and the Code of Civil Procedure. The court held that the challenge was inadmissible because the invoked criminal procedure codes were inapplicable to a civil dispute, and the general civil procedure principles did not have a direct nexus to the specific procedural incident of a transfer request, which concerns impartiality rather than the merits of the case. Furthermore, the court noted that the right to a fair trial under Article 6 of the Civil Procedure Code was not violated in light of the legal framework for public legal aid under Article 90. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992 regarding the conditions for admissibility of constitutionality exceptions, the court confirmed that the lower court correctly identified the lack of a necessary link between the challenged norms and the solution of the specific case, thus validating the rejection of the constitutional referral.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main procedural basis cited in the final order to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 13 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 din C. proc. pen. şi ale art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), (3) şi 4 din C. proc. civ.
2. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 septembrie 2020.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Prin rezoluţia din 14 septembrie 2020, a fost fixat termen de judecată la 24 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Prin aceste dispoziţii, se atribuie instanţei în faţa cărora a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, o competenţă limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Prin urmare, formularea excepţiei de neconstituţionalitate obligă instanţa în faţa căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege şi, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituţională, cu soluţionarea excepţiei.
Cum condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte primele patru condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, instanţă învestită cu soluţionarea cererii de strămutare a dosarului înregistrat administrativ sub nr. x/2020 la Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Braşov, de către una din părţi, respectiv de petent, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 din C. proc. pen. şi ale art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), (3) şi 4 din C. proc. civ., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că în mod legal şi corect a reţinut Curtea de Apel Braşov că dispoziţiile legale, pretins a fi lovite de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât, pe de o parte, litigiului civil nu îi sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. invocate iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte textele de lege ce reglementează, de o manieră generală, principiile desfăşurării procesului civil, nu a fost invocată o încălcare a garanţiilor constituţionale în litigiul derulat în faţa instanţei în care a fost formulată prezenta sesizare şi care are ca obiect o cerere de strămutare care, ca incident procedural, nu priveşte fondul litigiului, ci verificarea condiţiilor de imparţialitate şi obiectivitate la instanţa iniţial sesizată.
Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 6 C. proc. civ., cu privire la care recurentul apreciază că sunt neconstituţionale prin raportare la art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, garantează dreptul la un proces echitabil, însă în condiţiile art. 90 C. proc. civ., potrivit cărora poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria întreţinere sau a familiei sale, iar cu privire la acest ultim text de lege recurentul nu a susţinut că este neconstituţional.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.