State decree attesting public domain of administrative unit challenged; appeal allowed and lower judgment quashed and remanded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s judgment, and remanded the case for retrial, effectively prevailing for the forestry directorate that challenged the administrative act. The dispute concerned the validity of a government decree that attested the public domain of a local administrative unit, specifically including forest roads belonging to the state’s public domain, where the appellate court had erroneously dismissed the claim as unfounded while relying on contradictory grounds of inadmissibility. The Supreme Court found the lower court’s reasoning contradictory, as it dismissed the action on the merits despite finding it exempt from judicial review under Article 2(lit. d) of Law No. 29/1990, and noted procedural violations under Article 137 of the Civil Procedure Code for failing to examine procedural exceptions and improperly rejecting party joinder requests without proper adversarial debate.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 C. proc. civ; State decree attesting public domain of administrative unit challenged; appeal allowed and lower judgment quashed and remanded: Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Silvică Harghita susținând, în esență, că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) și că este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea recurată, sentința civilă nr. 78 pronunțată la data de 27 martie 2003, în dosarul nr. 47/2003/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de Direcția Silvică Harghita, pentru anularea H.G. nr. 1351/2001 și ca inadmisibile, cererea de intervenție în favoarea Guvernului, formulată de fostul Minister al Administrației Publice, precum și cererea Guvernului, de chemare în garanție a Consiliului Județean Harghita și a Consiliul Local al comunei Vârșag.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Direcția Silvică Harghita a cerut prin acțiune, anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001, Anexa nr. 57 poziția nr. 18, susținând că prin acest act administrativ, a fost atestat domeniul public al județului Harghita și al celorlalte unități administrativ-teritoriale din acest județ, anexa respectivă referindu-se la bunurile aparținând domeniului public al comunei Vârșag, între care și drumuri forestiere care aparțin domeniului public al statului, aflate în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.
Pârâtul a chemat în garanție, Consiliul Județean Harghita și Consiliul Local al comunei Vârșag.
Fostul Minister al Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în favoarea Guvernului.
Pentru a pronunța soluția arătată, curtea de apel a motivat, în esență, că H.G. nr. 1351/2001 constituie un act de gestiune săvârșit de stat, în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său, astfel că potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, este exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.
Totodată, a mai motivat instanța de fond, că în raport cu esența actului administrativ atacat, atât cererea de chemare în garanție, cât și cererea de intervenție, sunt inadmisibile.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Silvică Harghita susținând, în esență, că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) și că este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată, dar din motivarea hotărârii pronunțate, rezultă că a soluționat cauza, prin admiterea unei excepții, reținând că actul atacat ar constitui un act de gestiune săvârșit de stat, în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său, fiind exceptat de la controlul judecătoresc, conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Deci, soluția dată se sprijină pe motive contradictorii și străine, reținute ca temei, în considerentele hotărârii atacate.
Oricum, actul administrativ atacat este o hotărâre, pe care Guvernul a adoptat-o ca autoritate publică, prin care a atestat apartenența unor bunuri, la domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, cu toate consecințele juridice care decurg din acest statut.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., în cauză fiind ridicate excepții procedurale, pe care instanța de fond a omis să le cerceteze și să se pronunțe.
Or, potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanța era datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Totodată, instanța de fond a respins în mod greșit, ca inadmisibile, cererile de chemare în garanție și de intervenție, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților prezente.
În concluzie, urmează ca recursul să fie admis și casată sentința atacată, iar cauza trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Harghita, împotriva sentinței nr. 78 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.