Nullity complaint inadmissibility for respondent-appellant: limitation of Art. 503(2)(3) CPC to recurrents and exclusion of jurisdiction and motivation errors

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis recursul declarant de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi împotriva deciziei nr. 127/A din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă. A fost casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

2. Contestaţia în anulare

Prin cererea depusă la 29 iunie 2020, contestatoarea Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul cererii, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs, admiţând calea de atac a recursului, a omis să cerceteze motivele invocate de contestatoare atât prin întâmpinare, cât şi prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat de reclamanta Universitatea"Dunărea de Jos" Galaţi. Arată că hotărârea instanţei de recurs nu este motivată de o manieră efectivă, nefiind expuse argumentele în baza cărora şi-a format convingerea, precum şi pe cele pentru care a ales să înlăture susţinerile părţilor. Învederează că, în ceea ce priveşte soluţia instanţei de recurs cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocate de contestatoare în faza procesuală a apelului, aceasta este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia fiind de ordine publică, reglementată de norme de organizare judiciară care au caracter imperativ. Arată că neîndeplinirea obligaţiei judecătorului ca, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, se sancţionează cu nulitatea hotărârii atacate.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit art. 503 alin. (2), pct. 3 C. proc. civ.."Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Prin urmare, contestaţia în anulare poate fi exercitată în scopul retractării hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

Contestaţia în anulare specială prevăzută de alin. (2), pct. 3 al art. 503 C. proc. civ. poate fi promovată doar de recurent, de vreme ce prin această cale de atac se poate invoca faptul că s-a omis cercetarea unui motiv de casare invocat de recurent.

În respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, doar titularul recursului poate fi vătămat de eventuala necercetare integrală a acestei căi extraordinare de atac, nu şi intimatul căruia, practic, îi profită această împrejurare, situaţie în care contestaţia în anulare pentru motivul analizat nu îi este deschisă acestuia din urmă.

Pe cale de consecinţă, în speţă, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru a se critica soluţia instanţei de recurs, motivat de faptul că s-a omis să se cerceteze motivele invocate de intimată prin întâmpinare şi prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului formulat de reclamanta Universitatea"Dunărea de Jos" Galaţi.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei potrivit cărora hotărârea instanţei de recurs nu este motivată de o manieră efectivă, iar soluţia aceleiaşi instanţe cu privire la excepţia necompetenţei materiale invocate de contestatoare în faza procesuală a apelului este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., se constată că cele invocate nu pot fi reţinute ca motive de contestaţie în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., ci reprezintă critici de nelegalitate ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare declarată de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 505 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2020.