Recusal of all appellate judges inadmissible; cassation appeal annulled for failure to specify statutory illegality grounds within the statutory deadline.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, petenta A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Craiova.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12 decembrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, petenta a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 19 noiembrie 2019, întrucât este nelegală, dată cu nerespectarea deciziei Curţii Constituţionale a României; a învederat că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.

La 10 martie 2020, recurenta a depus note de şedinţă prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în faţa unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluţionată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii; la aceeaşi dată, recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit chitanţei seria x/2020 nr. 35542 din 4 martie 2020.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

În termen legal, intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate; la 12 februarie 2020, intimatul C. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva excepţiei prematurităţii declarării căii de atac, respectiv a îndeplinirii condiţiilor de formă ale cererii de recurs.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 18 mai 2020.

La 02 iunie 2020, intimata B. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, respectiv anularea recursului, pentru nemotivare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 12 decembrie 2019.

Potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în care a fost pronunţată încheierea recurată, a fost soluţionat la data de 12 decembrie 2019, prin decizia nr. 1230/2019.

Această decizie prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 749 din 9 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., este o hotărâre definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", prin urmare recurenta are deschisă calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimaţi, Înalta Curte reţine că aceasta nu este o veritabilă excepţie care să vizeze exercitarea unei căi de atac neprevăzute de lege, deci inadmisibilă, ci, din modul cum a fost formulată, reiese că vizează nulitatea recursului, cu motivarea că nu cuprinde critici de nelegalitate a încheierii recurate, care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea tuturor judecătorilor Curţii de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 46 C. proc. civ., pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare, iar dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că este inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ci a învederat că încheierea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu nerespectarea deciziei Curţii Constituţionale.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte arată că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

La data de 10 martie 2020, recurenta a depus note de şedinţă prin care a învederat că cererea de recuzare a fost formulată în faţa unui complet compus din trei judecători, dar a fost soluţionată de un complet compus din doi judecători, contrar deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Decizia nr. 1230 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, a fost comunicată revizuentei la 14 ianuarie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul curţii de apel.

Înalta Curte reţine că, raportat la data comunicării deciziei nr. 1230 din 12 decembrie 2019, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 20 ianuarie 2020, aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună completări ale motivelor de recurs depuse iniţial.

Aşadar, notele de şedinţă depuse de recurentă la 10 martie 2020 sunt formulate cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte nu le va analiza, întrucât petenta a avut posibilitatea să invoce, în termenul legal, decizia nr. 69 din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, existentă în ordinea juridică, atât la data formulării cererii de recuzare, cât şi la data formulării prezentului recurs.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-revizuenta A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 130 din 19 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.