Annulment of civil appeal for failure to articulate specific cassation grounds challenging appellate reasoning on delictual liability and tax recovery.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1612/AP din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 ianuarie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei civile recurate, admiterea cererii de apel şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov este greşită, întrucât acţiunea civilă a avut drept scop menţinerea măsurii asiguratorii a sechestrului, dispusă prin ordonanţa din data de 01 martie 2018, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute de pârâta A., administrator al S.C. B. S.R.L..

Având în vedere că prin Ordonanţa de clasare din data de 15 mai 2018, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului, recurenta a arătat că se impunea ca instanţa să dispună, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (7) C. proc. pen., suspendarea judecăţii acţiunii civile după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea, în primă instanţă, a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Prin Raportul de constatare, încheiat la data de 26 mai 2017, de către specialiştii din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală- Direcţia de combatere a fraudelor, în dosarul penal nr. x/2014, s-a stabilit că prin neînregistrarea veniturilor obţinute din vânzarea mărfurilor, S.C. B. S.R.L. s-a sustras de la plata impozitului pe profit, TVA şi impozit pe dividende, pentru perioada de referinţă ianuarie 2014- septembrie 2014, constatând existenţa unui prejudiciu, cauzat bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 304.226 RON.

În temeiul prevederilor art. 27 alin. (2) din C. proc. pen. şi ale art. 28 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, a arătat că reclamanta justifică un interes în promovarea acţiunii pendinte având ca obiect recuperarea prejudiciului cauzat bugerului consolidat al statului român de către pârâtă, în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L..

Din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta se află în culpă cu privire la producerea prejudiciului material, fiind cea care a coordonat activitatea societăţii comerciale, pe care a administrat-o.

A mai susţinut recurenta că este evident că, în cauză, există o faptă ilicită determinată de activitatea desfăşurată de firma administrată de pârâtă, în legătură directă de cauzalitate cu prejudiciul produs bugetului de stat, şi că sunt îndeplinite condiţiile privind angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în sensul existenţei faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei.

În continuare, a arătat că răspunderea administratorilor este angajată ori de câte ori săvârşesc fapte care încalcă o normă legală sau contractuală, fapte care se pot săvârşi şi prin omisiune, iar administratorii unei societăţi comerciale răspund, în temeiul art. 148 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, de îndeplinirea tuturor obligaţiilor prevăzute în lege şi în cadrul dispoziţiilor referitoare la contractul de mandat, astfel cum indică art. 72 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce priveşte admiterea petitului 2 al acţiunii, recurenta a precizat că noţiunea de prejudiciu este definită în cuprinsul art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Concluzionând, recurenta a învederat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la aspecte de drept penal substanţial, dezlegând şi chestiuni legate de soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal, prin decizia nr. 4144 din 06 decembrie 2011, în sensul că, în soluţionarea acţiunii civile, instanţa este ţinută şi de respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune acoperirea pagubei realizate.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte A. la data de 04 februarie 2020; intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este declarat în termenul legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 19 mai 2020.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia nr. civilă nr. 1612/AP din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamantul Statul Român, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în contradictoriu cu intimata pârâtă A., împotriva sentinţei civile nr. 136/S din 27 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a menţinut-o, reţinându-se, în esenţă, că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, iar în ceea ce priveşte fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, respectiv ca acţiune sau inacţiune, instanta de apel reţinând că procesul penal declarat împotriva pârâtei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, este în curs de soluţionare.

Analizând cererea de recurs dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că recurenta nu a combătut raţionamentul instanţei de apel, prin formularea unor critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci aceasta a reiterat critica formulată în apel, fără a aduce argumente cu privire la modul în care instanţa de apel a dezlegat acest aspect.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei sunt critici care vizează, în principal, netemeinicia deciziei atacate şi nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., aceasta prezentând pe larg situaţia de fapt a litigiului şi indicând formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept, astfel că cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării motivelor de nelegalitate, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel.

Sub un alt aspect, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că, potrivit art. 27 alin. (7) C. proc. pen., instanţa trebuia să dispună suspendarea judecăţii acţiunii civile, după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

Înalta Curte reţine că reclamanta a formulat această critică şi prin cererea de apel, iar Curtea de Apel Braşov a analizat-o, argumentând că, în procesul penal declanşat împotriva pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă, iar din adresa comunicată instanţei pentru termenul din 18 noiembrie 2019, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, rezultă că în dosarul penal înregistrat sub nr. x/2014 nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, pârâta având din data de 15 februarie 2018 calitatea de suspect, iar de la data de 25 septembrie 2019, dosarul se află la IPJ Braşov - Serviciul pentru investigarea criminalităţii economice, pentru continuarea cercetărilor.

Având în vedere că recurenta nu a expus veritabile critici de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1612/AP din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, pentru Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1612/AP din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.