Exclusive territorial competence for execution objections determined by debtor's seat rather than the court authorizing initial forced execution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Sector 5 Court, ruling that it holds exclusive territorial competence to adjudicate the pending execution objection. The dispute centered on a public ministry challenging a summary execution order and an enforcement approval issued by the Oradea Court, with the Oradea Court previously claiming jurisdiction because it had authorized the initial forced execution against multiple debtors, including the ministry. The High Court determined that the Oradea Court's prior issuance of the enforcement approval did not automatically confer competence over subsequent procedural requests, establishing that the "court of execution" is strictly defined by the debtor's domicile or seat at the time the enforcement authority is seized. Applying Articles 714(1), 651(1), and 135 of the Code of Civil Procedure, the court affirmed that territorial competence for execution objections is exclusive and matters of public order, mandating that the case be transferred to the court where the specific debtor (the ministry) has its headquarters in Bucharest Sector 5.
Legislator headnote
AI generatedart. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 112 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, Art. 651 C. proc. civ; Exclusive territorial competence for execution objections determined by debtor's seat rather than the court authorizing initial forced execution: În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii, iar, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 februarie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătoreşti B., în dosarul executional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020, 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, solicitând: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti B. în dosarul executional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătoreşti B., în dosarul execuţional nr. x/2020, anularea executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi următoarele din C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1800 din 21 mai 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanţelor Publice şi pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Oradea.
În motivare, această instanţă a reţinut că potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii, iar, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.
În ceea ce priveşte noţiunea de instanţă de executare, aceasta este determinată prin dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În continuare, instanţa a constatat că, în cadrul dosarului de executare nr. 7/E/2020, executarea silită se desfăşoară împotriva debitorului Ministerul Finanţelor Publice alături de debitorii Ministerul Justiţiei, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 688 din 23 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1121/2009-R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009 şi sentinţa civilă nr. 114/LM din 23 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 622/A din 18 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2014.
A mai reţinut instanţa că, având în vedere pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor, iar alţii dintre ei având sediul în Bucureşti, sector 5), ţinând cont de dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi de faptul că prin încheierea nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.
Concluzionând, această instanţă a stabilit că, în speţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Oradea, care şi-a reţinut calitatea de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.
Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 3206/2020 din 7 august 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti; a suspendat judecata cauzei şi, pe cale de consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit o competenţă teritorială exclusivă pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite şi a contestaţiei la executare, respectiv la judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare şi a suspendării executării silite fiind dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.
Instanţa a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare prin raportare la "instanţa care a încuviinţat executarea silită", unicul criteriu fiind, "sediul sau domiciliul debitorului", iar din dispoziţiile legale nu reiese existenţa vreunui principiu în sensul că prin încuviinţarea executării silite respectiva instanţă "şi-a câştigat competenţa" de soluţionare şi a celorlalte cereri şi contestaţii formulate ulterior pe parcursul executării silite.
Constatând că, în speţă, contestatorul-debitor este Ministerul Finanţelor Publice, care are sediul în Bucureşti, Bd. x, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, această instanţă a conchis că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, în acest sens fiind şi decizia nr. 1443/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o situaţie similară.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cererea prin care contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare, solicitând admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x din 27 ianuarie 2020, emisă de Societatea de Executori Judecătoreşti B., în dosarul execuţional nr. x/2020, anularea executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 51/2020 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, precum şi suspendarea executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătoreşti B., în dosarul executional nr. x/2020, până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanţelor Publice are sediul în Bucureşti, Bd. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Împrejurarea că Judecătoria Oradea a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 51 din 10 ianuarie 2020 nu este de natură să atragă în mod automat competenţa şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A. şi cu intimatul Societatea de Executori Judecătoreşti "B.", având ca obiect, contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A. şi cu intimatul Societatea de Executori Judecătoreşti "B.", având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.