Negative conflict of jurisdiction in forced execution against guarantor resolved by affirming territorial competence at guarantor's domicile.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, sub nr. x/2020, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din data de 06 iulie 2018, privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. şi pe debitorul C., ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 3244 din 26 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu- Jiu, reţinându-se, în esenţă, că instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a executării silite este cea de la domiciliul debitorului principal, D., iar nu cea de la domiciliul numitului C., care este garant în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., care prevăd că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului, aşadar a debitorului principal, iar nu a terţului garant ori a fidejusorului.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 3093/2020 din 08 iulie 2020, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. şi pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu-Jiu şi Judecătoria Sector 6 Bucureşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit contractului nr. x din 06 iulie 2018, debitor principal şi beneficiar al împrumutului solicitat este D., iar C. este garant, asumându-şi prin acelaşi contract obligaţia de a plăti, în mod solidar şi indivizibil, suma împrumutată, în cazul în care debitorul principal nu rambursează debitul şi dobânzile scadente, renunţând la beneficiile de diviziune şi discuţiune.

Astfel, din perspectiva procedurii executării silite, ţinând cont de prevederile art. 648 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a apreciat că debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de garant, iar nu doar de debitorul din raportul obligaţional.

A mai reţinut instanţa că, prin cererea formulată, executorul judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. şi pe debitorul C., cu domiciliul în Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut anterior arătat, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Conchizând, instanţa a avut în vedere şi modalitatea de învestire a instanţei cu cererea de executare silită, de către executorul judecătoresc, care a înţeles să declanşeze această procedură numai împotriva numitului C., în calitate de garant.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea înregistrată la 22 iunie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2020, prin care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, la cererea creditoarei Casa de Ajutor Reciproc B., împotriva debitorului C., în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, simultan sau succesiv.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Târgu Jiu a fost generat de modul de interpretare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a apreciat că art. 651 C. proc. civ. trebuie interpretat ca vizând domiciliul/sediul debitorului principal, iar nu pe cel al terţului garant, iar Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 648 alin. (1) C. proc. civ., debitorul urmăribil poate fi şi garantul, iar nu numai debitorul principal.

În cauză, între Casa de Ajutor Reciproc B., în calitate de împrumutant, D., în calitate de împrumutat, şi C., în calitate de girant, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, contract prin care girantul şi-a asumat obligaţia de a plăti, în mod solidar şi indivizibil cu împrumutatul, ratele de împrumut şi dobânzile scadente, renunţând la beneficiul diviziunii şi discuţiunii, în temeiul art. 2294 şi art. 2300 C. civ.

Prin încheierea din 17 iunie 2020, executorul judecătoresc A. a admis, în parte, cererea de executare silită formulată de creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B., a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BEJ A. şi a deschis dosarul de executare silită nr. x/2020, împotriva debitorului C., domiciliat în Bucureşti, Calea x.

Prin aceeaşi încheiere, executorul judecătoresc a refuzat cererea creditoarei de deschidere a procedurii de executare silită, prin poprire, împotriva debitorului D., domiciliat în judeţul Gorj, iar, partea de cerere respinsă, încheierea executorului judecătoresc nu a fost atacată cu plângere.

Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 645 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul", precum şi cele ale art. 648 alin. (1) din acelaşi act normativ, care statuează în sensul că:

"Creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

În raport de cele anterior expuse, se reţine că, în faza executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât şi de girant, aşadar nu numai de debitorul din raportul obligaţional.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", iar alin. (3) al aceluiaşi text legal prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite.

Din perspectiva textelor de lege sus-menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în speţa de faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Or, în speţă, se constată că la data sesizării organului de executare, debitorul C., împotriva căruia se solicită încuviinţarea executării silite, avea domiciliul în Bucureşti, fapt ce rezultă din înscrisul de la dosarul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. şi pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. şi pe debitorul C., având ca obiect "încuviinţare executare silită", în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.