Inadmissibility of revision against non-appealable filter court decision annulling appeal for lack of merit
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petitioner's request for revision as inadmissible, thereby upholding the finality of the prior decision that had annulled the appeal. The dispute concerned the admissibility of an extraordinary appeal for revision against a filter court decision, which had annulled the petitioner's appeal on grounds of formal non-compliance or manifest ill-foundedness, a ruling pronounced without a hearing on the merits. The court held that such filter court decisions, which do not address the substance of the case and are explicitly excluded from further challenge under the procedural code, cannot be subject to revision, reinforcing the constitutional principle of the legality of appeal avenues which prohibits the use of procedural means not provided by law to reform judicial decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of revision against non-appealable filter court decision annulling appeal for lack of merit: De asemenea, Înalta Curte reţine că statuările impuse de decizia Curţii Constituţionale nr. 559 din 26 septembrie 2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1008 din 16 decembrie 2019, nu sunt incidente în speţă pentru argumentele mai sus expuse, decizia curţii constituţionale vizând normele de procedură, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020
Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 524 din 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 11 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 iunie 2020.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, Înalta Curte reţine că, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris, este 11 noiembrie 2016, anterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.
De asemenea, Înalta Curte reţine că statuările impuse de decizia Curţii Constituţionale nr. 559 din 26 septembrie 2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1008 din 16 decembrie 2019, nu sunt incidente în speţă pentru argumentele mai sus expuse, decizia curţii constituţionale vizând normele de procedură, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.
Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
În speţă, prin decizia civilă nr. 524 din 20 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, hotărârea pronunţată în complet de filtru, nefiind susceptibilă de nicio cale de atac.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."
Legiuitorul a stabilit că deciziile pronunţate în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.
Înalta Curte reţine că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că împotriva deciziei civile nr. 524 din 20 februarie 2020, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, prin urmare nici revizuire.
Analizând pricina şi din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., se reţine că exceptând situaţiile de la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., evocarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se solicită reprezintă o condiţie de admisibilitate.
În ceea ce priveşte noţiunea de "evocare a fondului de către instanţa de recurs", Înalta Curte apreciază că nu îndeplinesc această condiţie hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat sau a fost anulat sau atunci când recursul a fost admis, cu consecinţa casării deciziei pronunţate în apel şi menţinerii hotărârii primei instanţe.
În cauza de faţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a anulat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 11 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Aşadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reţinute, decizia civilă nr. 524 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispoziţiilor invocate de către revizuent, respectiv a art. 509 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 524 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 524 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.