Transfer of case based on legitimate suspicion and unconstitutionality of judgment pronouncement rules

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, la data de 28 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Botoşani, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ., pentru motive de bănuială legitimă.

Prin cererea depusă la data de 10 martie 2020, petenta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., articol care, după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, contravine art. 21 din Constituţie, care consfinţeşte accesul liber la justiţie, şi art. 44 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate privată.

În motivare, a arătat că, anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, art. 402 din C. proc. civ. statua regula pronunţării în şedinţă publică a hotărârii judecătoreşti în materie civilă, iar art. 396 alin. (2) din acelaşi C. proc. civ. constituia excepţia, aplicabilă doar în ipoteza amânării pronunţării.

A mai susţinut petenta că modificarea adusă art. 402 C. proc. civ. a creat posibilitatea ca prin grefa instanţei, în numele judecătorului, să fie puse la dispoziţia părţilor hotărâri falsificate de către persoane rău intenţionate.

Prin încheierea din 30 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, din conţinutul art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei prevederi legale, printre care şi aceea ca excepţia să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluţionarea cauzei, mai precis dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată, trebuie să fie de natură să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.

S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituţionalitate s-a invocat, nu au nicio legătură cu soluţionarea cererii de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă, prin care se exprimă îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor.

Constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., prin care a învederat că, prin încheierea din 30 iunie 2020, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, fără a menţiona că este inadmisibilă.

A mai arătat că obiectul dosarului nr. x/2020 este cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Botoşani, dosar în care la ultimul termen de judecată, din 29 ianuarie 2020, a ridicat, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2020/a1, şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, care, la data de 13 iulie 2020, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât Curtea de Apel Suceava a adus argumente temeinice şi legale în susţinerea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., reţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de sesizare, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta este nu este fondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, având ca obiect "strămutare", petenta A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., articol care, în opinia acesteia, după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, contravine art. 21 din Constituţie, care reglementează accesul liber la justiţie, şi art. 44 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate privată.

Dispoziiţile art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituţionalitate se invocă, statuează în sensul că:

"Hotărârea se poate pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei."

Prin încheierea din 30 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., reţinându-se, în esenţă, că nu este îndeplinită condiţia de admisbilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, care impune să existe o legătură cu cauza a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituţionalitate a fost invocată.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condiţiilor de admisibilitate, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, curtea de apel, având a aprecia asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu sunt întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispoziţiile invocate de către recurentă, ca fiind neconstituţionale, nu au legătură cu soluţionarea cererii de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă, prin care se exprimă îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 402 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, se referă la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, fie în şedinţă publică, fie prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, şi nu au, în concert, nicio înrâurire în soluţionarea cererii strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Botoşani.

Modificarea adusă articolului 402 din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, constă în extinderea aplicabilităţii dispoziţiilor legale referitoare la pronunţarea hotărârii prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei la toate situaţiile, inclusiv când pronunţarea nu este amânată; în reglementarea iniţială a C. proc. civ., această posibilitate era prevăzută numai pentru situaţia amânării de pronunţare (art. 396 alin. (2) C. proc. civ.).

Distinct de considerentele curţii de apel, Înalta Curte reţine şi că soluţia legislativă a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând, prin Decizia nr. 454/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 01 octombrie 2018, obiecţia de neconstituţionalitate în legătură cu art. 402 C. proc. civ., reţinând în motivare caracterul alternativ al procedurii, instanţa de judecată având posibilitatea de a lege între pronunţarea în manieră "clasică" (citirea minutei în şedinţă publică, de către unul dintre membrii completului de judecată) şi varianta punerii soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A., prin mandatar B., împotriva încheierii din 30 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta A., prin mandatar B., împotriva încheierii din 30 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.