Annulment of cassation appeal for failure to articulate valid grounds and uncomplied stamp fee obligations in association registry dispute

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, la data de 03 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., prin reprezentant convenţional avocat B., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E., constatarea inexistenţei dreptului pârâţilor de a face înscrieri în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al Judecătoriei Focşani în ceea ce priveşte această asociaţie.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1965 din 06 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Focşani, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 560 din 05 octombrie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant cu privire la cererea principală; a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.; a admis excepţia caracterului subsidiar al acţiunii în constatare promovate pe calea cererii reconvenţionale; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvenţională formulată de D.; a respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 560/05 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

Împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 10 mai 2019 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 10.

2. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, art. 496 alin. (1) şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o nouă judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2019, avocatul reclamantei a fost în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei de apel, fapt pentru care a formulat o cerere de amânare, urmând ca la termenul următor să facă dovada imposibilităţii prezentării sale, precum şi a achitării taxei judiciare de timbru.

A mai învederat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins cererea de amânare şi a anulat apelul, ca netimbrat, iar excepţia netimbrării trebuia pusă în discuţia părţilor, fiind necesară prezenţa părţilor, fie personal, fie prin reprezentant, chiar dacă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Conchizând, recurenta-reclamantă a arătat că taxa judiciară de timbru a fost achitată încă din 21 noiembrie 2018 şi a ataşat-o cererii de recurs.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât E. a solicitat respingerea recursului, aratând că la termenul de judecată din 30 ianuarie 2019, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor cererea de amânare a apărătorului reclamantei, cerere la care s-a opus, având în vedere că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum şi excepţia de netimbrare a apelului, întrucât reclamantei i s-a pus în vedere să timbreze prin adresa din data de 14 noiembrie 2018.

4. Procedura de filtru

Prin încheierea din 4 martie 2020, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) şi alin. (7) C. proc. civ., formal, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A., urmând ca încadrarea criticilor în motivele de casare să fie supusă dezbaterii părţilor, în sedinţă publică, şi în condiţii de contradictorialitate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 22/A din 30 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 560 din data de 05 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vrancea, reţinându-se că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dispoziţiile art. 486 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează că la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii, astfel cum prevede art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

A mai reţinut instanţa de apel că, la data de 14 noiembrie 2018, s-a emis o adresă către apelantă, cu menţiunea obligaţiei de achitare a taxei de timbru în cuantum de 50 RON aferentă apelului, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei până la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a respins cererea de amânare depusă de reprezentantul său, fără a dezvolta argumente în acest sens şi fără a indica în concret care este dispoziţia legală încălcată de către instanţa de apel.

Referitor la susţinerea recurentei în sensul că excepţia netimbrării trebuia pusă în discuţia părţilor, fiind necesară prezenţa părţilor, personal sau prin reprezentant, chiar dacă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte constată că, astfel cum reiese din practicaua deciziei atacate, această excepţie a fost pusă în discuţia părţilor prezente la termenul de judecată din 30 ianuarie 2019, iar intimatul-pârât E., prezent la acel termen, a pus concluzii de admitere a excepţiei şi de anulare a apelului, ca netimbrat.

Se reţine, de asemenea, că regula în procesul civil este aceea că părţile nu sunt obligate să se prezinte, personal sau prin reprezentant, în faţa instanţei, în şedinţă, la termenul fixat pentru judecarea cauzei, fiind necesar numai ca acestea să fie legal citate, deoarece potrivit art. 153 C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Cum în contextul particular al cauzei, recurenta nu a indicat care este textul legal nesocotit de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că aceste susţineri nu pot fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că apelul nu trebuia anulat, ca netimbrat, întrucât a achitat taxa judiciară de timbru încă din 21 noiembrie 2018, taxă pe care a ataşat-o cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 470 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de apel se va ataşa dovada achitării taxelor de timbru, iar potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Prin adresa emisă de instanţa de apel la 14 noiembrie 2018 şi comunicată apelantei-reclamante la 16 noiembrie 2018, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de apel, i s-a pus în vedere obligaţia ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Înalta Curte reţine că recurenta a indicat formal dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a dezvoltat critici care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare, neindicând, în concret, dispoziţia legală care a fost nesocotită de instanţa de apel, în contextul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă la dosar.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte cererea intimaţilor-pârâţi E. şi D. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, constatând că aceştia au făcut dovada, potrivit bonului fiscal nr. 0933-00763 din 22 septembrie 2020, eliberat de S.C. F. S.R.L. Focşani, depus la dosar, a suportării cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport, şi având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea formulată şi va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata către intimaţii-pârâţi E. şi D. a sumei de 202,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi E. şi D. a sumei de 202,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2020.