Extraordinary appeal annulled for failure to pay mandatory judicial stamp duty
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as admissible only in principle but ultimately ruled that the appeal was null and void, upholding the appellate decision that had declared the initial appeal against the first-instance judgment null. The dispute concerned a claim for material and moral damages related to tortious conduct, which the first-instance court had dismissed as partly prescribed and partly meritless, while the appellate court subsequently declared the appellant's appeal against that decision null. The decisive legal basis for the final outcome was the failure of the appellant to pay the mandatory 20 RON judicial stamp duty for the cassation appeal, a requirement mandated by Article 486(2) of the Code of Civil Procedure and the Emergency Government Ordinance No. 80/2013; because the appellant neither paid the fee nor obtained a waiver or re-examination within the legal deadlines, the court applied the sanction of extrinsic nullity under Article 174 of the Code of Civil Procedure, barring the court from being regularly seized of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ; Extraordinary appeal annulled for failure to pay mandatory judicial stamp duty: The dispute concerned a claim for material and moral damages related to tortious conduct, which the first-instance court had dismissed as partly prescribed and partly meritless, while the appellate court subsequently declared the appellant's appeal against that decision null. The decisive legal basis for the final outcome was the failure of the appellant to pay the mandatory 20 RON judicial stamp duty for the cassation appeal, a requirement mandated by Article 486(2) of the Code of Civil Procedure and the Emergency Government Ordinance No. 80/2013; because the appellant neither paid the fee nor obtained a waiver or re-examination within the legal deadlines, the court applied the sanction of extrinsic nullity under Article 174 of the Code of Civil Procedure, barring the court from being regularly seized of the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for annulling the appeal as untimely due to the failure to attach proof of payment of the judicial stamp duty.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor B., C., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. la plata de despăgubiri pentru prejudiciul material şi moral suportat de acesta începând cu 01.07.2011 până la data introducerii acţiunii şi pe viitor, până la data încetării acţiunilor păgubitoare după cum urmează:
a) pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L. la plata, în solidar, a sumei de 135.000 RON depăgubiri materiale şi 250.000 RON daune morale,
b) pârâţii B., C. şi S.C. E. S.R.L. la plata, în solidar, a sumei de 67.000 RON depăgubiri materiale şi 100.000 RON daune morale, precum şi obligarea pârâţilor la plata dobânzii penalizatoare aferente sumelor datorate cu titlu de despăgubiri materiale începând cu 01.07.2011 şi până la plata efectivă a acestora, cu obligarea acestora şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2080 din 19 decembrie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri aferente perioadei 01.07.2011-19.04.2014.
A respins ca prescrisă cererea reclamantului A. de obligare a pârâţilor B., C., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. la plata de despăgubiri aferente perioadei 01.07.2011 - 19.04.2014.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., având ca obiect pretenţii, în afara celor prescrise.
A obligat reclamantul A. să plătească pârâţilor B. şi C. (în solidar), suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (reduse) constând în onorariu de avocat.
Prin decizia nr. 733 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat nulitatea apelului declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2080/19.12.2018 a Tribunalului Iaşi.
A obligat apelantul să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a formulat recurs reclamantul A., prin care a invocat că a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, pentru lipsă de venituri. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimaţii B. şi C. au solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 17 iunie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului, însă nu pentru motivul invocat de către intimaţi, ci în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiţia referitoare la timbrarea cererii de recurs.
Raportul a fost comunicat părţilor la 29 şi 30 iunie 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.
În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 22 septembrie 2020, în camera de consiliu.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., precum şi în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic", sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
Totodată, art. 32 din acelaşi act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".
În speţă, se constată că, prin rezoluţia de primire din 17 februarie 2020, instanţa a stabilit că recurentul-reclamant datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 20 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.
Adresa cuprinzând dispoziţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamantului la 24 martie 2020, conform dovezii aflate la dosar, însă acesta nu s-au conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa şi nici nu a formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.
Totodată, aspectul nedepunerii taxei judiciare de timbru a fost verificat şi la finalizarea prezentei şedinţe de judecată din data de 22 septembrie 2020, moment la care s-a constatat că nu a fost transmisă la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit de grefier în urma verificării datelor din sistemul informatic Ecris .
Aşadar, Înalta Curte constată că partea nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa.
Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".
În consecinţă, văzând că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON şi, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii şi anularea cererii de recurs formulată reclamantul A., ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 733 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020