Nullity of cassation appeal due to failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D. [d. 11.06.2011], E., F., G., H., I., J., K. [d. 30.01.2011], L., Arta Grafică S.A., M., N., O. şi P., anularea următoarelor acte juridice: contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.01.1996, încheiat între D. şi H. şi I.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/27.11.1995, încheiat între E. şi F. şi G.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.09.1996, încheiat între H. şi I. şi J. şi K.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.09.1996, între F. şi G., J. şi K., - contractul de donaţie nr. x/09.04.2003, încheiat între J. şi K. şi L.; contractul de donaţie nr. x/09.04.2003, încheiat între J. şi K. şi L.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/06.04.2005, încheiat între L. şi S.C. Arta Grafica S.A.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.1996, încheiat între D. şi M.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05.09.2002, încheiat între M., N., O. şi P.; contractul de vânzare-cumpărare nr. x/18.08.2004, încheiat între O. şi P. şi Q. şi certificatul de moştenitor nr. x/27.01.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1010 din 7 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins calificarea juridică a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca nefondată; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1996 şi nr. y/1996, ca fiind formulate în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1996, nr. y/1996 şi nr. 3588/2002 şi a Contractelor de donaţie nr. x/2003 şi nr. y/2003 pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii; a respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/1995, nr. y/2005 şi nr. 3018/2004, ca nefondate; a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. x/2015, ca nefondat; i-a obligat pe reclamanţi la plata către pârâtul M. a sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi a luat act că celelalte părţi au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 139A din 1 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1010/07.07.2017 a Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat şi a obligat pe apelanţii-reclamanţi la plata către intimaţii-pârâţi O. şi N. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2019 şi a deciziei nr. 139A din 1 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au formulat recurs reclamanţii A., B. şi C.. Tododată, împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel declarat recurs incident pârâta S.C. Arta Grafică S.A.

Prin întâmpinările formulate în cauză de intimaţii L., O. şi N., S.C. Arta Grafică S.A. s-au invocat, relativ la recursul principal, excepţia tardivităţii, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului ce vizează contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05.09.2002.

La data de 22 iunie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului principal, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiţia referitoare la timbrarea cererii de recurs formulate de reclamanţi.

Raportul a fost comunicat părţilor la 24, 29 şi 30 iunie 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a acordat termen în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursurilor, la data de 22 septembrie 2020, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., precum şi în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului principal declarat de reclamanţii A., B. şi C., invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic", sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Totodată, art. 32 din acelaşi act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În speţă, se constată că, prin rezoluţia de primire din 18 octombrie 2019, instanţa a stabilit că recurenţii-reclamanţi datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 13.538,88 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresa cuprinzând dispoziţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată reclamanţilor la 31 octombrie 2019, conform dovezilor aflate la dosar, însă aceştia nu s-au conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina lor şi nici nu au formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.

Totodată, aspectul nedepunerii taxei judiciare de timbru a fost verificat şi la finalizarea prezentei şedinţe de judecată din data de 22 septembrie 2020, moment la care s-a constatat că nu a fost transmisă la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, aşa cum reiese din procesul-verbal întocmit de grefier în urma verificării datelor din sistemul informatic Ecris .

Aşadar, Înalta Curte constată că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiei instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina acestora.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

În consecinţă, văzând că recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.538,88 RON şi, reţinând că cererea principală de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii şi anularea cererii de recurs principal formulată reclamanţii A., B. şi C., ca netimbrată.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâta S.C. Arta Grafică S.A. împotriva deciziei nr. 139A din 1 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, faţă de soluţia dispusă în privinţa recursului principal, în temeiul art. 472 alin. (2) raportat la art. 491 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C. împotriva încheierii de şedinţă din 11 ianuarie 2019 şi a deciziei nr. 139 A din 1 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat pârâta S.C. Arta Grafică S.A. împotriva deciziei nr. 139 A din 1 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020