Jurisdictional conflict resolved: Oradea court holds exclusive venue for challenge to agency recovery decision.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 13.04.2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 65/FG/16.03.2020, a procesului-verbal nr. x/16.03.2020 de calcul al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, precum si a executării silite înseşi pornite în dosarul de executare nr. 65/FG/16.03.2020, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În susţinerea cererii a arătat că prin decizia nr. 65/FG/16.03.2020 s-a stabilit în sarcina sa un debit în suma de 1.963,65 RON, reprezentând creanţe salariale încasate în mod necuvenit din Fondul de garantare pentru o anumită perioada, la acest debit adăugându-se dobânzi şi penalităţi de întârziere în suma de 713 RON conform procesului-verbal nr. x/16.03.2020 de calcul al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, prevăzute prin titlul executoriu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 260 Codul de procedură fiscală.

Prin încheierea civilă nr. 1730 din 4 iunie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

În motivare a reţinut că prin titlul de creanţă contestat s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 1.963,65 de RON, reprezentând creanţe salariale decontate necuvenit acestuia din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, ca urmare a intrării în insolventa a fostului angajator.

Prin Decizia nr. 10/20.10.2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că cererea formulată împotriva unei decizii emise de agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă conform dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare reprezintă o contestaţie împotriva unei decizii care constituie titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, aşadar o contestaţie la executare în temeiul art. 712 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare ta fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui".

Astfel, a constatat că, aşa cum reiese din dispoziţiile la art. 31 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 279/2204 pentru aprobarea procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire precum şi de efectuare a executării silite a debitelor rezultate prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002, adică a titlurilor executorii emise în aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat, se efectuează de executorii bugetari, şi nu de către executorii judecătoreşti, astfel că în aplicarea art. 119 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civită, coroborat cu art. 31 şi art. 32 alin. (1) şi (2) din anexa Ia Ordinul nr. 279/2004, rezultă că soluţionarea prezentei contestaţii la executare este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul executorului bugetar, şi anume sediul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Deva, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1177 din 31 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că, într-adevăr temeiul de drept pentru emiterea deciziei nr. 65/FG/16.03.2020 este art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, dispoziţie legală potrivit căreia orice sume acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, decizii care au valoarea unor titluri executorii, astfel că acţiunea prin care se tinde la desfiinţarea acestei decizii nu este altceva decât o contestaţie la executare din categoria celor prevăzute de art. 260 alin. (3) Codul de procedură fiscală, şi anume o contestaţie la executare îndreptată împotriva titlului executoriu care nu reprezintă o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de către un alt organ jurisdicţional.

A reţinut şi aceasta aplicabilitatea deciziei nr. 10/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reţinut că executarea silită a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se efectuează de executorii bugetari, cu aplicarea art. 119 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 713 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 31 şi art. 32 alin. (1) şi (2) din anexa la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 279/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă, a constatat, totodată, că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie antemenţionată a avut în vedere contestaţia formulată împotriva unei decizii emise la 09.07.2013 de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj, iar la data emiterii acesteia prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. erau următoarele: "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Însă, urmare a modificărilor legislative succesive, la data sesizării Judecătoriei Oradea în prezenta cauză, precum şi la data sesizării organului de executare, articolul 651 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează competenţa în materia executării silite are următorul conţinut "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…)".

Astfel, văzând că numita A. şi-a stabilit domiciliul în jud. Bihor începând cu data de 19.02.2018, anterior emiterii titlurilor executorii puse în discuţie în prezenta cauză, a constatat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se afla domiciliul debitoarei la data sesizării organului de executare.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 13.04.2020, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 65/FG/16.03.2020, a procesului-verbal nr. x/16.03.2020 de calcul al dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, precum si a executării silite înseşi pornite în dosarul de executare nr. 65/FG/16.03.2020, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Se constată că titlul executoriu constând în decizia 65/FG/16.03.2020 a fost emisă în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 10/2014 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 s-a statuat în sensul că executarea silită a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, adică a titlurilor executorii emise în aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat, se efectuează de executorii bugetari, şi nu de către executorii judecătoreşti, ceea ce înseamnă că cererea formulată în cauză reprezintă o contestaţie împotriva unei decizii care constituie titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, aşadar, o contestaţie la executare în sensul art. 712 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit căruia "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui".

Or, în Legea nr. 76/2002 nu este prevăzută o modalitate specifică de contestare în legătură cu titlul executoriu antemenţionat, dimpotrivă, în art. 119 alin. (1) din acest act normativ făcându-se trimitere la dispoziţiile de drept comun, astfel: "Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii."

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării primei instanţe, dispune în sensul că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Aşa cum reiese din verificările DEPABD effectuate de Judecătoria Deva, debitoarea contestatoare A. are domiciliul în jud. Bihor încă din 19.02.2018, fiind activ şi în prezent, astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 714 alin. (1) raportat la art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării primei instanţe, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020