Competence conflict for objection to enforcement: exclusive jurisdiction of the court of execution versus debtor's choice of neighboring court

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 23.09.2019, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emise la 03.09.2019, împotriva adresei de înfiinţare a popririi asupra conturilor Ministerului Justiţiei emisă la 06.09.2019, împotriva încheierii din 03.09.2019 de stabilire a cheltuielilor provizorii de executare silită în cuantum de 37.300 RON şi împotriva actelor de executare subsecvete întocmite de BEJ GG. în dosarul de executare nr. 219/2018.

În susţinerea cererii a arătat că a invocat prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, faţă de faptul că ultimul act voluntar de executare a fost în noiembrie 2015, de la această dată începând să curgă termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.

De asemenea, a mai susţinut contestatorul că actele de executare au fost emise în mod nelegal întrucât Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit în integralitate obligaţia de alocare a sumelor de bani necesare achitării debitului datorat creditorilor, precum şi faptul că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă la data de 03.09.2019 este nelegală dat fiind faptul că procedura de executare silită este lovită de nulitate în absenţa unui titlu executoriu pentru obligaţiile de plată solicitate pe această cale.

Totodată, a solicitat şi restabilirea situaţiei anterioare executării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 9355 din 20 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivare a reţinut că prin încheierea nr. 5482 din 7 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2018, a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bistriţa Năsăud.

Cu toate acestea, întrucât unii dintre creditorii intimaţi în prezenta cauză sunt judecători în activitate la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi, constatând că debitorul poate introduce contestaţia la executare la altă instanţă decât cea competentă, dar numai la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 1375 din 26 mai 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Pentru a dispune astfel a reţinut că, potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscrispţie se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Astfel, a constatat că Judecătoria Bistriţa Năsăud are calitatea de instanţă de executare în raport de normele reţinute, având în vedere faptul că sediul cel puţin unuia dintre debitori este în municipiul Bistriţa.

Totodată, a reţinut că norma din art. 127 alin. (2) C. proc. civ. are caracter facultativ, iar debitorul contestator nu a ales să uzeze de posibilitatea instituită de acest text legal.

Judecătoria Bistriţa, prin sentinţa nr. 1034 din 17 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., şi a constatat că reclamantul-contestator Ministerul Justiţiei a ales să sesizeze cu prezenta acţiune Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă de executare, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a pricinii în favoarea instanţei de la sediul său.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 23.09.2019, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emise la 03.09.2019, împotriva adresei de înfiinţare a popririi asupra conturilor Ministerului Justiţiei emisă la 06.09.2019, împotriva încheierii din 03.09.2019 de stabilire a cheltuielilor provizorii de executare silită în cuantum de 37.300 RON şi împotriva actelor de executare subsecvete întocmite de BEJ GG. în dosarul de executare nr. 219/2018.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauză, se constată că Judecătoria Bistriţa, prin încheierea civilă nr. 5482 din 7 decembrie 2018, a admis cererea BEJ GG. şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 245/F/2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2008, sentinţa civilă nr. 246/F/2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2008, şi sentinţa civilă nr. 247/F/2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2008, împotriva debitorilor Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Ministerul Justiţiei.

Astfel, instanţa de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Bistriţa, aspect care nu mai poate fi repus în discuţie în cursul executării silite, având în vedere prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., anterior citate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestaţiei la executare, de posibilitatea oferită prin dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegând să sesizeze instanţa de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii să soluţioneze prezenta contestaţie la executare potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020