Territorial jurisdiction in divorce proceedings: domestic defendant residence prevails over plaintiff's foreign domicile under Civil Procedure Code Art. 915(1)

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele anterior încheierii căsătoriei (C.), stabilirea autorităţii părinteşti asupra minorei D. în favoarea ambilor părinţi, stabilirea locuinţei minorei la mamă, şi stabilirea obligaţiei de întreţinere în favoarea minorei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. a) şi b), art. 383, art. 397, art. 400, art. 402 C. civ. şi art. 453 C. proc. civ.

Judecătoria Paşcani, prin sentinţa nr. 88 din 23 ianuarie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care nici reclamantul şi nici pârâta nu au domiciliul în ţară, iar între părţi nu a existat un acord expres cu privire la instanţa competentă să judece cererea de divorţ.

Prin sentinţa nr. 2372 din 16 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Paşcani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că reclamantul locuieşte în Franţa, însă că pârâta are locuinţa stabilă în ţară, în jud. Iaşi, comuna Vânători, astfel cum reiese din susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, precum şi din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză, unde s-a consemnat prezenţa personală a pârâtei la adresa indicată.

Astfel, a constatat că plecarea pârâtei de la domiciliu pentru anumite perioade de timp nu justifică concluzia potrivit căreia aceasta nu ar avea locuinţa în ţară, motiv pentru care în speţă sunt aplicabile prevederile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care stabilesc instanţa competentă ca fiind cea de la domiciliul pârâtului.

În speţă, domiciliul pârâtei B. se află în comuna Vânători, sat Criveni, jud. Iaşi, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Paşcani.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanţa de judecată a fost învestită a se pronunţa asupra unei cereri de divorţ şi a cererilor accesorii acesteia, instanţele aflate în conflict făcând aplicarea fie a alin. (1), fie a alin. (2) a dispoziţiilor art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu locuinţa pârâtei.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti".

În speţă, se constată, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, coroborate şi cu susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, că acesta locuieşte în străinătate, fiind plecat la muncă în Franţa, în timp ce pârâta este plecată doar ocazional din ţară.

Aşadar, în cuprinsul referatului de anchetă socială efectuat la locuinţa părinţilor pârâtei din jud. Iaşi, s-a consemnat prezenţa personală a pârâtei B. la respectiva adresă, ocazie cu care aceasta a menţionat că pleacă ocazional la muncă în străinătate, revenind în ţară la un interval de 3-4 luni, ultima revenire în ţară fiind din luna ianuarie 2020 .

Faptul că pârâta locuieşte efectiv la domiciliul părinţilor acesteia, în România, este confirmat şi prin primirea şi semnarea personală a citaţiei emisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti pentru termenul din 16 iunie 2020.

Văzând, astfel, că pârâta pleacă doar sporadic la muncă în străinătate, de unde revine la un interval relativ scurt la familia acesteia, în comuna Vânători, unde locuieşte împreună părinţii şi fiica minoră, Înalta Curte constată că pârâta are locuinţa stabilă în România, viaţa sa personală desfăşurându-se în ţară.

În consecinţă, în speţă devin incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii de divorţ în raport de domiciliul pârâtului.

Cum, în speţă, locuinţa pârâtei B. se află, aşa cum s-a reţinut anterior, în jud. Iaşi, ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Paşcani, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020