Peremption of cassation appeal due to procedural inactivity exceeding statutory deadline

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2019 sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 25 din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosar nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibil recursul formulat de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 613 din 15 mai 2019 a Tribunalului Timiş.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia din 30 august 2019, a fixat termen de judecată la 24 septembrie 2019 în vederea soluţionării recursului.

Prin încheierea din 24 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva împotriva deciziei nr. 25 din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, au lipsit părţile, iar niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia emisă la data de 22 iulie 2020, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 22 septembrie 2020, în vederea discutării perimării recursului declarat de recurentul A..

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 24 septembrie 2019, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna din părţi nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat şi cu dispoziţiile art. 418 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 418 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile pevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

Raportat la prevederile legale antemenţionate, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 24 septembrie 2019, când a fost pronunţată încheierea de suspendare, urmând să se împlinească la 25 martie 2020, însă, având în vedere intervenirea stării de urgenţă la 15 martie 2020, în cea din urmă lună a termenului de perimare, acest termen a fost prelungit cu încă o lună de la data încetării stării de urgenţă, şi anume 14 mai 2020. Astfel, termenul de perimare s-a împlinit la data de 15 iunie 2020.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) coroborat şi cu art. 418 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimat recursul cu a cărui soluţionare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 25 din data de 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.