Request for completion of cassation judgment rejected for lack of prior request on curator's definitive remuneration

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17 iunie 2020, d-na avocat A., în calitate de curator al petentului B., a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 1017/02.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul pronunţării asupra cererii de stabilire a remuneraţiei definitive cuvenite curatorului special şi obligării recurentei-reclamante Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata remuneraţiei acesteia.

A arătat că, potrivit rezoluţiei instanţei de recurs din 19 iunie 2019 aceasta a fost numită în calitate de curator special pentru intimatul-pârât B., fiind stabilită o remuneraţie provizorie în cuantum de 1.567 RON în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care, însă, nu s-a conformat acestei obligaţii.

Având în vedere că la 2 iunie 2020 dosarul de recurs a fost soluţionat prin decizia nr. 1017/2020, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra onorariului definitiv cuvenit curatorului special şi asupra menţinerii obligaţiei de plată a acestuia în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicită admiterea cererii de completare astfel cum a fost formulată.

Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Procedura formulării unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este deschisă în situaţiile în care instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în speţă, nu a fost formulată o solicitare de stabilire a onorariului definitiv de curator, astfel încât să poată fi susţinut cu temei că instanţa ar fi omis să se pronunţe pe o atare cerere.

În conformitate cu prevederile art. 58 alin. (4) C. proc. civ., remuneraţia provizorie a curatorului se fixează de către instanţă, care va stabili, totodată şi modalitatea de plată a acesteia. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.

Instanţa, prin rezoluţia emisă la 19 iunie 2019, a desemnat curatorul special din lista comunicată de Baroul Bucureşti, în persoana doamnei avocat A., a fixat remuneraţia provizorie a acesteia, la suma de 1.567 RON, pe care a pus-o în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, luând astfel naştere obligaţia recurentei de a avansa remuneraţia în contul special deschis în acest scop de Baroul Bucureşti.

Suplimentar faţă de cele dispuse de către instanţă nu au fost formulate alte cereri, în sensul majorării onorariului stabilit iniţial prin rezoluţia arătată, ori în sensul fixării în mod definitiv a acestui onorariu la suma stabilită cu titlu provizoriu. Astfel, cererea formulată de d-na avocat curator A. nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 444 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este îndeplinită condiţia premisă a existenţei unei cereri în privinţa căreia instanţa să fi omis a pronunţa o soluţie.

Pe de altă parte, potrivit art. 48 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, "sumele avansate cu titlu de remuneraţie (n.n. de curator) se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul".

În cauză, se reţine că, prin decizia nr. 1017 din 2 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 455 din 29 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Ca atare, nepronunţarea instanţei, prin decizia dată asupra recursului, cu privire la onorariul de curator, nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., această chestiune fiind tranşată anterior prin rezoluţia care instituie obligaţia recurentei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor de a avansa curatorului onorariul în cuantum de 1.567 RON pentru judecata în recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare dispozitiv formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de completare a deciziei nr. 1017 din 2 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, formulată de petentul B., prin curator A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.