Civil liability for inadequate detention conditions barred by exclusive statutory compensation of additional days served

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 6 septembrie 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Penitenciarul Bucureşti-Jilava la plata sumei de 300.000.000 RON, reprezentând despăgubiri morale pentru nerespectarea condiţiilor de detenţie.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1836 din 14 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia netimbrării, invocată de pârâtă.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul A..

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cu titlu de daune morale.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 912A din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă luat act de renunţarea la judecata cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1433/17.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Penitenciarul Bucureşti - Jilava.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Bucureşti-Jilava, prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului.

În motivare a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât în cauză au fost aplicate în mod necorespunzător prevederile care reglementează angajarea răspunderii civile delictuale, stabilindu-se în sarcina pârâtului obligaţia de plată a unor daune morale, fără a fi îndeplinite cumulativ condiţiile art. 1357 C. civ.

Niciuna dintre situaţiile invocate de către reclamant nu poate fi încadrată în noţiunea de rele tratamente, astfel cum a interpretată de Curtea Europeană, în sensul de acte săvârşite cu intenţia de a cauza suferinţe intense victimei şi care provoacă acesteia leziuni sau suferinţe fizice şi morale susceptibile să producă puternice tulburări psihice, ori atingeri grave aduse demnităţii umane.

Sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, invocată de reclamant în susţinerea pretenţiilor sale, constată cel mult o situaţie neconformă cu anumite recomandări ale Comitetului pentru Prevenirea Torturii şi cu anumite prevederi ale legii, în dispozitivul hotărârii nefiind menţionat nimic despre un eventual prejudiciu suferit de reclamant, ori despre gradul în care drepturile vizate ar fi fost încălcate.

Apreciază că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (3) lit. b) din OMJ nr. 433/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, în care se prevede că spaţiul de aer trebuie să fie de cel puţin 6mc, criteriu despre care susţine că a fost respectat de penitenciar.

Se mai susţine că până la data de 10.05.2019, pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare, reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie a zilelor considerate executate în baza Legii nr. 169/2017, astfel că obligarea pârâtului la plata de despăgubiri ar echivala cu o dublă despăgubire a reclamantului.

În fine, în ceea ce priveşte solicitarea de către reclamant a sumei de 300.000.000 RON cu titlu de daune morale, aceasta nu poate fi primită, fiind făcută în scopul îmbogăţirii fără just temei, suma solicitată neavând cuantum rezonabil şi echitabil, aşa cum prevede art. 41 din CEDO.

În drept, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 16 martie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava împotriva deciziei nr. 912A din 7 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 mai 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică. Cauza a fost amânată succesiv până la 22 septembrie 2020, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava este fondat pentru considerentele care urmează:

În ceea ce priveşte criticile referitoare la condiţiile de detenţie, prin care se susţine respectarea de către recurent a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) lit. b) din OMJ nr. 433/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate, acestea impun verificarea unor elemente ale situaţiei de fapt din dosar, a probelor administrate şi aprecierea acestora de către instanţa de apel, aspecte ce ţin de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii, astfel încât nu pot face obiectul analizei în recurs.

Între criticile de recurs, recurentul-pârât invocă faptul că pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie a zilelor considerate executate în baza Legii nr. 169/2017, astfel că obligarea sa la plata de despăgubiri ar echivala cu o dublă despăgubire a reclamantului.

Prevederile art. 551 alin. (6) din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal stabilesc că dispoziţiile art. 551 alin. (1) (conform cărora la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată) nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.

Aşadar, prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare se statuează asupra principiului unicităţii avantajului acordat în cazul în care un deţinut a executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare, el având posibilitatea să primească fie zile considerate executate, fie despăgubiri pecuniare, ca modalităţi alternative de acoperire a prejudiciului încercat prin executarea pedepsei privative de libertate în condiţii necorespunzătoare.

Prin motivele de recurs, pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava a susţinut că intimatului deţinut i s-au dedus din pedeapsă 366 zile considerate executate suplimentar, beneficiind de prevederile Legii nr. 169/2017, deşi nu este permisă acordarea atât a beneficiului deducerii unei perioade de detenţie, cât şi acordarea de despăgubiri, precum cele ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

În baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În aplicarea acestui principiu, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2020, instanţa a pus în vedere recurentului-pârât să depună la dosar dovezi cu privire la acordarea compensaţiei în forma zilelor considerate executate pentru perioada de detenţie, având în vedere invocarea acestui aspect prin motivele de recurs, iar partea s-a conformat dispoziţiei instanţei, depunând la dosar fişa de evidenţă a zilelor considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive/pedepsei/măsurii educative în condiţii necorespunzătoare nr. 45198/PPPH/23.11.2017, şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1166/2020/20.05.2020.

Constatând că incidenţa Legii nr. 169/2017 şi chestiunea acordării beneficiului în baza acestei legi nu au făcut obiectul verificării instanţelor de fond, văzând şi faptul că în calea procesuală a recursului instanţa nu poate proceda la analiza probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază asupra necesităţii lămuririi sub toate aspectele a situaţiei de fapt din dosar, sens în care va dispune casarea cu trimitere a cauzei pentru ca instanţa de apel să stabilească situaţia de fapt (dacă reclamantul a beneficiat de măsura compensatorie prevăzută de Legea nr. 169/2017). Corespunzător situaţiei ce se va stabili, instanţa de rejudecare va aprecia asupra justeţei pretenţiei intimatului-reclamant de a beneficia de despăgubiri băneşti pentru executarea pedepsei închisorii în condiţii necorespunzătoare, ţinând seama de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Astfel, instanţa de apel va trebui să pună în discuţia părţilor, în situaţia în care reclamantului i-au fost deduse din pedeapsă zile considerate a fi executate suplimentar, aplicabilitatea prevederilor art. 551 alin. (6) din Legea 169/2017 (având ca denumire compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare) şi să stabilească dacă reducerea pedepsei conform respectivei reglementări constituie sau nu o reparaţie integrală, aptă de a compensa condiţiile de detenţie necorespunzătoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava împotriva deciziei nr. 912A din 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava împotriva deciziei nr. 912A din 7 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.