Peremption of civil appeal: exclusion of administrative suspension notice from procedural acts interrupting the six-month inactivity period

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Deliberând, în condiţiile art. 395 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 11 august 2015, reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C.:

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 68.727 RON, reprezentând contravaloare daune materiale produse la punctul de lucru din Bacău, str. x, jud. Bacău;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Bacău

Prin sentinţa civilă nr. 5298 din 20 septembrie 2016, Judecătoria Bacău a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de către pârâţi, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L., şi a obligat pârâţii să plătească, în solidar, către reclamantă, suma de 50.102 RON reprezentând prejudiciu produs în perioada 18.05.2011-30.06.2011 la punctul de lucru al societăţii din municipiul Bacău, str. x. Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenţii, pârâţii fiind obligati să plătească, în solidar, către reclamantă, suma de 3.607,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bacău

Prin decizia nr. 695/A din data de 17 octombrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 5298/20.09.2016 pronunţate de Judecătoria Bacău. A schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţi şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind prescrisă.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2123 din 29 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de reclamanta S.C.M. Proiecte Imobiliare S.R.L. Roman împotriva deciziei nr. 695/A din data de 17 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.

5. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin încheierea din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin decizia nr. 467 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată, a admis excepţia perimării şi, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a constatat perimată cererea de recurs.

7. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L., prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, solicită respingerea ca nefondată a excepţiei perimării şi admiterea cererii de reluare a judecării cauzei.

Prin motivele de recurs reclamanta arată că, deşi nu ar fi luat la cunoştinţă de aceasta, apreciază că hotărârea de perimare nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ori cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind dată şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Arată că în cază sunt aplicabile prevederile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora nu constituie cauze de perimare cazurile când un act de procedură trebuia efectuat din oficiu. Astfel, având în vedere că încheierea de suspendare trebuia comunicată din oficiu părţilor, conform art. 427 C. proc. civ., termenul de 6 luni pentru perimare trebuia calculat conform art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., de la data comunicării.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaţilor la 11 noiembrie 2019, astfel cum reiese din dovezile de la dosar, acesţia neformulând întâmpinare în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. împotriva deciziei nr. 467 din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, fixând termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 septembrie 2020, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, când instanţa a rămas în pronunţare asupra acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă, prin care se susţine aplicarea greşită de către curtea de apel a prevederilor art. 416 C. proc. civ., normă de drept procesual, pot fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar nu din perspectiva pct. 8 indicat prin cererea de recurs. În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta a fost indicat doar în mod formal, nefiind dezvoltat prin motivele de recurs, sens în care nu va face obiectul analizei de nelegalitate.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluţionarea recursului declarat de reclamanta S.C.M. Proiecte Imobiliare S.R.L. Roman împotriva deciziei nr. 695/A/17.10.2017 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă, pentru lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 25 iunie 2019 (data poştei) reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fiind stabilit termen de judecată la 14 octombrie 2019, când Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă s-a pronunţat prin decizia nr. 467, în sensul respingerii cererii de repunere pe rol, admiterii excepţiei perimării şi constatării ca perimate a cererii de recurs.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, "judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

În speţă, cererea de reluare a judecăţii a fost formulată la 25 iunie 2019, partea lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului, de la momentul suspendării acestuia în data de 17 decembrie 2018, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei potrivit căreia termenul de 6 luni pentru perimare trebuia calculat de la data comunicării încheierii de suspendare, justificat prin prisma faptului că acest act de procedură trebuia comunicat din oficiu întrucât alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. trebuie interpretat în corelare cu primul alineat al normei, astfel că sensul lui este acela că actul de procedură la care se referă textul trebuie să fie legat de exercitarea atribuţiilor instanţei privind judecata însăşi, iar nu a unui demers ulterior măsurii procesuale a suspendării cursului judecăţii, astfel cum este comunicarea încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pricinii. Atâta vreme cât actul de comunicare a încheierii de suspendare nu este unul ce intră în sfera celor menite să contribuie la soluţionarea pricinii, respectiv unul care să aibe semnificaţia unui progres în activitatea de judecată, el nu poate fi privit ca unul care ar afecta starea de rămânere în nelucrare ce este aptă să atragă incidentul perimării. Această concluzie se desprinde şi din reglementarea cuprinsă în art. 417 C. proc. civ., care consacră cerinţa de a se îndeplini "un act de procedură făcut în vederea judecării procesului", fiind astfel neîndoielnică voinţa legiuitorului de a atribui efect întreruptiv de perimare acelor acte de procedură care au menirea de a conduce la soluţionarea/judecarea procesului.

Astfel, termenul de perimare a fost corect calculat cu începere de la momentul pronunţării încheierii de suspendare, întrucât de la această dată lăsarea cauzei în nelucrare este imputabilă părţilor. Necomunicarea către părţi a încheierii de suspendare nu poate avea ca efect prelungirea datei de la care începe să curgă termenul de perimare, întrucât funcţia procedurală a comunicării constă, de principiu, în marcarea momentului de la care începe să curgă termenul de declarare ori de motivare, după caz, a unei eventuale căii de atac împotriva unei hotărâri.

Împrejurarea că încheierea de suspendare a judecăţii nu a fost comunicată părţii nu este de natură să justifice dezinteresul acesteia în continuarea judecăţii, astfel încât să se susţină că termenul de primare nu a început să curgă. Aşa cum s-a arătat anterior, comunicarea încheierii, în acest caz, era necesară doar pentru o eventuală motivare a recursului, ce putea fi exercitat pe toată durata suspendării, conform art. 414 C. proc. civ., iar nu pentru a marca începerea cursului perimării.

Astfel, în raport de cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 181 alin. (3) C. proc. civ., în speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă la data de 17 decembrie 2018 şi s-a împlinit la data de 17 iunie 2019.

Prin raportare la aceste repere temporale, şi observând că cererea de reluare a judecăţii recursului nu a fost formulată de recurenta-reclamantă înainte de împlinirea termenului de perimare, se constată că, în mod corect, curtea de apel a constatat perimată cererea de recurs.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susţinut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. Proiecte Imobiliare S.R.L. împotriva deciziei nr. 467 din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2020.