Recurso against loan contract nullity decision: Cassation appeal annulled for arguing factual errors and witness testimony evaluation rather than legal illegality

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2016, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de împrumut autentificat prin încheierea nr. 224/16 ianuarie 2011 de BNP C..

În drept, au fost invocate prevederile art. 966 C. civ. şi ale O.U.G. nr. 9/2000.

La 4 noiembrie 2015, reclamantul a precizat valoarea cererii ca fiind suma de 301.240 RON, echivalentul în RON a sumei de 68.000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 7380 din 20 octombrie 2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, raportat la valoarea obiectului acţiunii.

2 .Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 523 din 18 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea şi s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 197 A din 12 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-civilă a respins, ca nefondat, apelul exercitat în speţă.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs, reclamantul A., invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a respins fără nicio motivare proba testimonială cu doi martori, solicitată de reclamant prin motivele de apel, pentru clarificarea situaţiei de fapt, apreciind că nu este utilă, pertinentă şi concludentă cauzei.

Prin neadministrarea probatoriului necesar stabilirii situaţiei de fapt reale în raport de normele incidente în materia răspunderii civile contractuale, instanţa de apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită, pronunţând o hotărâre susceptibilă de casare în condiţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Proba cu martori este admisibilă pentru dovedirea viciilor de consimţământ sau absenţa/falsitatea cauzei, frauda la lege, întrucât toate aceste elemente presupun existenţa unor chestiuni de fapt, care nu pot fi probate decât cu martori. Proba testimonială este admisibilă şi contra unui înscris autentic atunci când se face dovada cauzei ilicite.

Prin respingerea probatoriului solicitat a fost încălcat reclamantului dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO, fiind plasat în postura de a nu putea dovedi pretenţiile deduse judecăţii, cu consecinţa pierderii procesului şi a imposibilităţii de a propune aceste probe în calea de atac a recursului.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc elemente ale situaţiei de fapt contestate de recurent, probele cerute şi încuviinţate în cursul procesului, aprecierea acestora realizată de instanţa de apel, în sensul interpretării greşite a înscrisurilor şi declaraţiilor martorilor de la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susţinând că modalitatea de administrare a probatoriului în cauză de către instanţa de apel a condus la încălcarea dreptului său la apărare în ansamblul dreptului la un proces echitabil.

Or, instanţele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenţei şi utilităţii probelor solicitate de părţi, conform art. 258 raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., acestea fiind aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, limitată doar la analizarea aspectelor de legalitate.

În acest context, se constată că susţinerile recurentului vizând admisibilitatea probelor solicitate şi interpretarea celor încuviinţate în cauză de către instanţa de apel nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare cu valoare de critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci, în esenţă, invocă o interpretare greşită a probatoriului administrat în cauză; or, aceste susţineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanţe de recurs, în condiţiile în care dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1-8 ale aceluiaşi articol, normă imperativă, de ordine publică.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanţă, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecinţă, se constată că recurentul-pârât, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţineri referitoare la aspecte de fapt, criticând hotărârea atacată din perspectiva administrării şi interpretării greşite a probatoriului din cauză, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 197A din 12 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.