Inadmissibility of cassation appeal in restitution of nationalized property under Law 10/2001 due to exclusive appellate jurisdiction

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la 19 februarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Făcăeni prin primar şi Ministerul Finanţelor Publice, în principal, soluţionarea pe fond a Notificării nr. x/2001 privind imobilul situat în Comuna Făcăeni, jud. Ialomiţa, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 coroborat cu cele ale Legii nr. 165/2013, în sens se dispune restituirea în natură a construcţiilor nedemolate şi a terenului intravilan sau, în imposibilitatea restituirii în natură, acordarea de măsuri compensatorii prin puncte, în condiţiile legilor speciale.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea dispoziţiei prin care să propună restituirea în antură sau acordarea de măsuri compensatorii prin puncte pentru construcţiile demolate şi pentru partea de teren şi imobile imposibil de restituit în natură, care formează obiectul notificării nr. x/2001, obligarea pârâţilor şi să transmită imediat şi direct către Compania Naţională pentru Compensarea Imobilelor dosarul aferent notificării însoţit de hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în prezenta cauză, pentru finalizarea procedurii de obţinere a despăgubirilor.

La termenul din 07.04.2015, reclamantul a precizat că înţelege să se judece în calitate de pârât cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi nu cu Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

2 .Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa nr. 237 F din 28.05.2019, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Făcăeni, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ridicată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comuna Făcăeni şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului casă administrativă, compusă din 11 încăperi - suprafaţă construită 162,20 mp, încăpere cu pivniţă (beci) cu suprafaţă utilă de 5,28 mp şi terase acoperite şi închise cu suprafaţă construită de 81,99 mp conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză situate în Comuna Făcăeni, Calea x, judeţul Ialomiţa, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri compensatorii în conformitate cu art. 11 din Legea 10/2001 pentru următoarele bunuri: un grajd de animale 344 mp, 9 încăperi, construit din paiantă, acoperit cu ţiglă 50 % uzură; cocine de porci două 239 mp, din cărămidă acoperite cu ţiglă; un coteţ de păsări 31 mp din paiantă acoperit cu ţiglă; una magazine cereale 300 mp, patru ochiuri din scânduri acoperită cu tablă;un porumbar de 22 mp construit din scânduri, acoperit; una magazine de cereale 18 mp din zid acoperită cu ţiglă; una baie din paiantă acoperită cu ţiglă 20 mp;una bucătărie brutărie 43 mp din paiantă acoperită cu ţiglă; una bucătărie de vară 13 mp; una locuinţă 35 mp cu patru camera, construcţie din zid acoperită cu ţiglă; una locuinţă din zid acoperită cu ţiglă; un beci 27 mp; două puţuri; o gheţărie; gard de şipci 165 m; gard de sârmă ghimpată 820 ml; a fost obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la 1.500 RON cheltuieli de judecată.

3 . Hotărârea pronunţată în apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 178 A din 7 februarie 2019, a respins toate apelurile; a casat sentinţa apelată, în sensul că: a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată; a admis acţiunea reclamantului în parte şi a constatat că acesta este îndreptăţit la măsuri compensatorii în valoare de 133.524 puncte, pentru construcţiile preluate prin procesul-verbal din 14.03.1949, care fac obiectul notificării nr. x/2001, astfel cum au fost evaluate de expertul B. prin raportul de expertiză, pe care instanţa l-a consfinţit; a respins cererea de obligare la înaintarea directă a dosarului către Compania Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a menţinut dispoziţiile din sentinţă cu privire la respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Comunei Făcăeni şi a inadmisibilităţii acţiunii; a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel şi a încheierii de îndreptare eroare materială, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de DGRFP Ploieşti - AJFP Ialomiţa a declarat recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Intimata-pârâtă Comuna Făcăeni a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu poate fi supusă cenzurii recursului.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

La termenul din 17 septembrie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Litigiul de faţă este întemeiat pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001, în art. 26 alin. (3) teza a II a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel " .

Rezultă deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 28 mai 2019. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară."

Faţă de cele sus-menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că hotărările recurate, atacate în speţă, nu sunt susceptibile de recurs, fiind pronunţate de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de DGRFP Ploieşti - AJFP Ialomiţa împotriva încheierii din 5 decembrie 2019 şi a deciziei civile nr. 178/A din 7 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.