Competence for challenge to enforcement: ex officio invocation of private-order territorial incompetence prohibited by Art. 130(3) CPC

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Arad la 17.07.2019 sub nr. dosar x/2019, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., suspendarea executării silite demarată în dosarul execuţional nr. x/2019, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare ce formează obiectul prezentului dosar şi admiterea contestaţiei la executare, respectiv anularea formelor de executare din dosarul x/2014 al BEJ C..

De asemenea, să se constate încetată executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2019, ca urmare a stingerii, prin poprirea executată în dosarul execuţional nr. x/2018, a debitului şi a cheltuielilor de executare datorate creditoarei S.C. B. S.R.L. în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 4625/06.12.2016 şi decizia civilă nr. 744/13.12.2017, pronunţate în dosarul nr. x/2015, să dispună anularea tuturor formelor şi actelor de executare efectuate de BEJ D. în dosarul execuţional nr. x/2019, să se dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţata de Judecătoria Suceava la data de 07.05.2019 în dosarul nr. x/2019, să se dispună întoarcerea executării silite, respectiv să dispună obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată (onorarii avocaţiale si onorarii experţi tehnici judiciar, precum şi a oricăror cheltuieli generate de prezenta contestaţie la executare, conform documentelor justificative depuse la dosar) şi restituirea taxei judiciare de timbru in valoare de 1.350 RON achitată cu chitanţele AR XWF 0106095/16.07.2019 (1.000 RON), AR XWF 0106096/16.07.2019 (300 RON) si AR XWF 0106097/16.07.2019 (50 RON), emise de Direcţia Venituri - Serviciul Impunere din cadrul U.A.T. Arad.

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, motivat de faptul că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Suceava.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4462 din data de 16 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 227 C. civ., reţinând că, debitoarea executată silit are sediul principal în Arad şi un sediu secundar în localitatea Şcheia din Judeţul Suceava, aflată în circumscripţia Judecătoriei Suceava.

Cum art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu face distincţie între sediul principal şi sediul secundar al debitorului executat silit, cum instanţa de executare este unică, aspect ce rezultă din art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Suceava a încuviinţat executarea silită, investindu-se astfel ca instanţă de executare, instanţa a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Suceava.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1355 din data de 13 iunie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Suceava a reţinut, în esenţă, că, în cauză, competenţa instanţei de executare se stabileşte având în vedere criteriul imperativ al sediului debitorului la data începerii executării silite şi nu cel al instanţei care a încuviinţat executarea silită.

În cauză, instanţa reţine că debitoarea contestatoare A. S.R.L., are sediul în Arad, Calea x, jud. Arad.

Contrar celor susţinute de către intimată, competenţa teritorială a instanţei de executare se va determina prin raportare la sediul principal al acesteia la momentul sesizării organului de executare de către creditor, aşa cum este definit prin dispoziţiile art. 227 (1) C. civ.. Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului, iar nu relativ la prevederile art. 227 alin. (2) C. civ. care vizează sediile secundare ale persoanei juridice.

Prin urmare, a reţinut că Judecătoria Arad este competentă să soluţioneze pricina, având în vedere că aceasta este instanţa de la sediul principal al debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul conflict de competenţă a fost generat de interpretarea şi aplicarea greşită, de către instanţa învestită prin declinarea cauzei, a textelor de lege referitoare la excepţia de necompetenţă teritorială relativă, respectiv a condiţiilor în care această excepţie poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală - când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale - când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţie la executare.

Faţă de obiectul cererii introductive, se reţin dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În raport cu această normă de competenţă teritorială de ordine privată, contestatoarea a înţeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Arad.

În speţă, debitoarea S.C. A. S.R.L. (contestatoarea din prezenta cauză) are sediul în localitatea Scheia, judeţul Suceava şi în Arad, Calea x, jud. Arad, iar, executarea silită a fost iniţiată de creditoarea B. S.R.L. la sediul debitoarei din Suceava.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei la una dintre instanţele competente, instanţa astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că pârâta/intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, aceasta fiind admisă de prima instanţă sesizată şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În acest context, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, de către Judecătoria Suceava, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Suceava, învestită prin declinare cu soluţionarea cauzei, nu era îndrituită să invoce, din oficiu, propria necompetenţa teritorială, dezînvestindu-se în acest fel de soluţionarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită prin declinare nu are căderea să procedeze la invocarea din oficiu a unei excepţii de necompetenţă teritorială de ordine privată.

Drept urmare, Înalta Curte, ca instanţă de regularizare învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv în raport de prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.