Res judicata bars substantive review of property sale request due to identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., au solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafaţă de 250 m.p. şi asupra apartamentului nr. x, din imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 2.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1073 şi 1077 vechiul C. civ., art. 35 din noul C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 14.12.2017, ca urmare a decesului reclamanţilor A. şi B., astfel cum a rezultat din certificatele de moştenitor nr. x/19.05.2017 şi nr. y/19.05.2017, instanţa a constatat că din punct de vedere al calităţii procesuale active, aceasta a fost transmisă în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39 din noul C. proc. civ., către A. şi G., care vor avea calitatea de reclamanţi.

Sentinţa de declinare

Prin sentinţa civilă nr. 10308/14.12.2017 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de tribunalul

Prin sentinţa civilă nr. 912 din 16.04.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi G. în contradictoriu cu pârâţii C. H., D., E. şi F. pentru autoritate de lucru judecat şi au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâta C. a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 369 A din 7 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii reclamanţi A. şi G. împotriva sentinţei civile nr. 912 din 16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. A obligat apelanţii, în solidar, la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C..

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei din apel, reclamanţii A. şi G. au formulat recurs, prin care au susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

După un istoric al cauzei, reclamanţii au arătat că instanţa a aplicat greşit art. 430 C. proc. civ., reţinând că cele statuate prin sentinţa civilă nr. 15/2002 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2001 nu mai pot fi repuse în discuţie, deoarece s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii respective, care priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele.

Reclamanţii au susţinut că instanţa nu a examinat pe fond litigiul şi nu a verificat îndeplinirea condiţiilor de validitate a contractului, ci doar a constatat că la data introducerii cererii, obiectul promisiunii de vânzare era în coproprietate cu fostul soţ, ignorând faptul că partajul dintre foştii soţi nu fusese efectuat de aceştia în timpul vieţii.

Ulterior, în vederea dezbaterii succesiunii după I., moştenitorii de la acel moment au fost de acord că dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei este de 1/2 pentru fiecare, iar cotele au fost înscrise în Cartea Funciară, cum prevede art. 108 alin. (2) din Legea notarilor publici.

Greşit a reţinut instanţa că imobilul nu a fost partajat; în realitate, acesta nu putea fi partajat în natură, cum reţine şi raportul de expertiză, în plus, fuseseră şi stabilite cotele de către moştenitori.

Aşadar, susţin reclamanţii, urmare a partajului dintre soţi, bunul care face obiectul cauzei pendinte este atribuit promitentului vânzător (J.).

Recurenţii reclamanţi au apreciat că hotărârea instanţei de fond, cât şi a celei de apel au fost date cu încălcarea art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, invocând în acest sens Cauza Lungoci împotriva României.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi următoarele C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor iar prin încheierea din 9 aprilie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul formulat de reclamanţii A. şi G. împotriva deciziei civile nr. 369 A din 7 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 17 septembrie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, având în vedere împrejurarea că imobilul a fost executat silit; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au combătut susţinerile intimatei pârâte.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevăd "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Ca atare, partea interesată poate opune, într-un nou proces, dezlegarea dată asupra chestiunilor litigioase judecate anterior, în măsura în care acestea au legătură cu soluţionarea noului proces.

În cauză, reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa de judecată cu o acţiune, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafaţă de 250 m.p. şi asupra apartamentului nr. x, din imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 2.

Ca urmare a decesului reclamanţilor A. şi B., instanţa de fond a constatat că, din punct de vedere al calităţii procesuale active, aceasta a fost transmisă în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39 C. proc. civ., către A. şi G..

Instanţa de fond a reţinut că sunt incidente în cauză prevederile art. 431 C. proc. civ., că există identitate de părţi şi obiect între cele două dosare, aspecte faţă de care a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, în raport de litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, soluţia şi considerentele Tribunalului Bucureşti fiind menţinute şi în calea de atac a apelului.

Reclamanţii au criticat decizia recurată, arătând că au fost greşit aplicate prevederile art. 430 C. proc. civ., reţinând că cele statuate prin sentinţa civilă nr. 15/2002 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2001 nu mai pot fi repuse în discuţie, deoarece s-ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii respective, care priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele.

Au mai arătat că instanţa ar fi omis să observe că acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a fost respinsă întrucât nu se făcuse partajul între foştii soţi; ca urmare, valabilitatea obligaţiei de a vinde era afectată de condiţia atribuirii bunului în urma partajului.

Reclamanţii au susţinut că instanţa nu a examinat pe fond litigiul şi nu a verificat îndeplinirea condiţiilor de validitate a contractului, ci doar a constatat că la data introducerii cererii, obiectul promisiunii de vânzare era în coproprietate cu fostul soţ; or, partajul dintre foştii soţi nu fusese efectuat de aceştia în timpul vieţii.

Ca urmare, instanţa a reţinut greşit şi că imobilul nu a fost partajat, omiţând să observe că, în realitate, acestea nu putea fi partajat în natură, cum constată raportul de expertiză. Ulterior partajului, bunul care face obiectul cauzei pendinte a fost atribuit promitentului vânzător (J.).

Aceste susţineri sunt nefondate.

Procedând la verificare, Înalta Curte constată că părţile acţiunii din dosarul nr. x/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sunt aceleaşi cu cele din cererea pendinte: reclamantul A. a formulat ambele acţiuni, iar în urma decesului în prezenta cauză, moştenitorii săi au continuat judecata. Cererile de chemare în judecată s-au făcut în contradictoriu cu titulara dreptului de proprietate asupra respectivului imobil, respectiv K.; în urma decesului acesteia, judecata a fost continuată cu moştenitorii, pârâţi în cauza pendinte.

Cu privire la identitatea de obiect, s-a constatat că atât în dosarul nr. x/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, cât şi în dosarul de faţă, obiectul ambelor cererii îl constituie pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra terenului în suprafaţă de 250 mp şi a apartamentului nr. x din imobilul situat în Bucureşti, str. x, aşa cum a fost promis spre vânzare reclamantului de defuncta K. prin înscris sub semnătură privată numit chitanţă încheiat la data de 30.09.1965.

Cât priveşte cauza, se reţine că prin ambele acţiuni, reclamantul A. a urmărit să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 250 mp şi a apartamentului nr. x din imobilul situat în Bucureşti, str. x, prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare.

Înalta Curte reţine identitatea de cauză în cele două litigii şi respinge criticile reclamanţilor pe acest aspect, prin care s-a susţinut că nu a fost efectuat partajul dintre soţi, cu motivarea că aspectele învederate privesc chestiuni de fapt, ce rezultă din administrarea probatoriilor şi nu pot fi circumscrise criticilor de nelegalitate întemeiate în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât priveşte necercetarea fondului, Înalta Curte, în raport de cele arătate mai sus, constată că în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia pronunţată la fond, cu privire la incidenţa în cauză a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi efectele prevăzute de art. 431 C. proc. civ.,

Aşa fiind, în mod legal, în temeiul art. 430-432 C. proc. civ., instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului.

Or, faţă de incidenţa acestei excepţii procedurale absolute, peremtorii si dirimante, care împiedică instanţa de judecata să procedeze la orice altă analiză a cererii cu care a fost investită, Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de fond a analizat doar o parte din susţinerile reclamanţilor din cauză; faţă de caracterul mai sus arătat al excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa nici nu putea sa analizeze restul susţinerilor părţilor din litigiu.

Înalta Curte reaminteşte părţilor că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, nefiind permisă readucerea în fata instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări decurgând din aplicarea altor principii, cum este cazul de faţă.

Având în vedere cele arătate mai sus, urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Văzând dispoziţiile art. 451 şi următoarele C. proc. civ., precum şi dovada cheltuielilor de judecată depuse de intimata pârâtă C., urmează să oblige pe recurenţii reclamanţi A. şi G. la plata sumei de 3.000 RON, în favoarea intimatei pârâte de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii A. şi G. împotriva deciziei civile nr. 369 A din 7 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenţii reclamanţi A. şi G. la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei pârâte C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.