State procedural standing as heir and unbroken prescriptive possession for land acquisition despite legislative interruptions

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 iunie 2017, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în Bucureşti, str. x (fost nr. 18), în suprafaţă de 207 m, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

Prin sentinţa civilă nr. 13350 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere valoarea terenului (109.503 euro).

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 772 din 13 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., prin tutore B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 1056 A din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A., prin tutore B. împotriva sentinţei civile nr. 772 din 13 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

A fost anulată sentinţa apelată şi, rejudecând, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A..

S-a constatat că apelantul-reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 204,43 mp situat în Bucureşti, str. x, delimitat prin punctele 1,2,3,4,5,6, 7, 8,9,10,1 prin raportul de expertiză topo-grafică întocmit de expert C., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani de zile.

A fost omologat raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. avizat la OCPI prin procesul-verbal de recepţie nr. x/2019.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs.

Recurentul a susţinut că în mod nelegal instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunţată anterior în dosarul nr. x/2015, ce a avut ca obiect constatarea succesiunii vacante cu privire la moştenirea rămasă după defuncţii D. şi E., are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte calitatea de succesor al statului.

S-a arătat că, în materie de succesiuni vacante, Statul Român este reprezentat de Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, în speţă, de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi nu de Ministerul Finanţelor Publice.

Întrucât în litigiu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de pârât, a apreciat că nu este îndeplinită condiţia identităţii dintre părţi pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.

În acest sens, a susţinut şi că în mod nelegal instanţa de apel a admis acţiunea reclamantului, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1890 C. civ. referitoare la uzucapiune - posesia exercitată de reclamant a fost viciată - nu a fost continuă.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor iar prin încheierea din 12 martie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 1056 A din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 17 septembrie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

La 22 octombrie 2019 intimatul reclamant A. a depus întâmpinare, comunicată, solicitând în principal anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocaţial, în a cărui dovedire a depus factură justificativă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Printr-o primă critică, întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine puterea de lucru judecat; hotărârea judecătorească la care se face referire a fost pronunţată în contradictoriu cu Statul Român prin Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, iar în cauza pendinte pârât este Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

În susţinerea acestei critici, a arătat că respectiva calitate procesuală pasivă presupune existenta unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, iar în cauză moştenitorul terenului în discuţie şi pârâtul sunt două persoane distincte.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile formulate de recurent cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestuia, prin raportare la toate argumentele din cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 5 alin. (8) din H.G. nr. 731/04.07.2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, acest text este incident numai în cadrul procedurii notariale, ceea ce înseamnă că într-un litigiu de drept comun se aplică dispoziţiile generale, respectiv art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 223 din C. civ.

Raportul juridic dedus judecăţii a luat naştere înainte de intrarea în vigoare a C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune care a început încă din anul 1958 şi a continuat să se deruleze şi sub imperiul legii noi.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954:

"Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop."

Potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (1) C. civ., "În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, statul participă prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazul când legea stabileşte un alt organ în acest sens."

Mai mult, pe tot parcursul judecării cauzei, Statul Român a fost reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, astfel încât niciuna dintre entităţile juridice din proces nu a suferit vreo vătămare procesuală.

Se reţine că prin sentinţa civilă nr. 9085/14.06.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, s-a constatat vacanţa succesorală pentru masa succesorală a defuncţilor D. şi E., precum şi calitatea de moştenitor a Statului Român.

Această hotărâre judecătorească conferă calitate procesuală pasivă Statului Român, având putere de lucru judecat în prezenta cauză în ceea ce priveşte calitatea de succesor a Statului Român faţă de D. şi E., proprietarii terenului în suprafaţă de 200 mp situat în str. x Sector 3 Bucureşti.

În consecinţă, nu se poate reţine că instanţa de apel a făcut o confuzie între calitatea de parte şi calitatea de reprezentant, deoarece, aşa cum rezultă din dispoziţiile legale evocate, calitatea de parte este a Statului Român, reprezentat în litigiile de drept comun prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel încât criticile formulate de recurent sub acest aspect sunt nefondate.

În acest context, Statul Român are legitimare procesuală pasivă, de vreme ce calitatea sa a fost constatată prin hotărâre judecătorească şi poate sta în proces cu privire la toate capetele de cerere formulate de reclamant.

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 1890 C. civ. de la 1864, este nefondată critica recurentului pârât privind greşita aplicare de către instanţa de apel a acestor norme legale, în sensul că nu ar fi îndeplinite cerinţele textului menţionat anterior, respectiv posesia de peste 30 ani, iar aceasta să fie utilă, adică neviciată.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de către reclamant, instanţa de apel reţinut în mod corect incidenţa Deciziei nr. 4/2006, pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că:

"În cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr. 58/1974 şi 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că după abrogarea lor prin Decretele-lege nr. 1/1989 şi 9/1989, posesorii terenurilor pot solicita instanţelor de judecată să se constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective."

Aşadar, posesia exercitată de reclamant şi de antecesorii săi asupra imobilului este de natură să producă efecte juridice în temeiul dispoziţiilor art. 1890 C. civ. de la 1864, fiind aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate, după îndeplinirea termenului prevăzut de lege, criticile recurentului pârât fiind nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva deciziei nr. 1056 A din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

Văzând prevederile art. 451 şi următoarele C. proc. civ., precum şi dovada onorariul de avocat, instanţa va obliga pe recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 1056 A din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.