Revocation of pure and simple donation for non-performance of maintenance and ingrudence dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la data de 17 ianuarie 2017, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună revocarea donaţiei autentificate sub nr. x/19.01.2007 pentru neîndeplinirea obligaţiei de a procura reclamantei medicamente, alimente, asistenţă medicală, îmbrăcăminte, menaj, plata întreţinerii curente a locuinţei ce face obiectul donaţiei, precum şi a convenţiei de întreţinere autentificate sub nr. x/19.01.2007.

A solicitat, de asemenea, revocarea donaţiei pentru ingratitudine, pe considerentul refuzului nejustificat al pârâtei de a asigura reclamantei alimente.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1020 şi urm. C. civ.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 698 din 26.03.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 601A din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 698 din 26.03.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Recursul

1.1. Motive

Împotriva deciziei sus-menţionate reclamanta a declarat recurs, critica vizând următoarele aspecte:

1. Faţă de motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale privind interpretarea convenţiilor în general şi a donaţiei în special, astfel cum sunt prevăzute de art. 977 C. civ., cu consecinţa reţinerii eronate a caracterului de donaţie pură şi simplă, iar nu a unei donaţii cu sarcini încheiate de părţi.

În speţă au fost deduse judecăţii două contracte distincte, un contract de donaţie şi un contract de întreţinere, care însă materializează o singură voinţă juridică, respectiv reclamanta a procurat un avantaj patrimonial semnificativ pârâtei în schimbul unui echivalent - obligaţia de întreţinere pe timpul vieţii.

Calificarea juridică a contractului în sens de negotium s-a făcut de către instanţa de apel prin încălcarea art. 946 şi art. 977 C. civ. de la 1864, dându-se în mod greşit prevalenţă terminologiei folosite de părţi, fără a se tine seama de lipsa de pregătire juridica a acestora, dar, mai ales, fără a ţine seama de voinţa lor reală. Voinţa reală a părţilor a fost în sensul încheierii unei donaţii cu sarcini, iar nu a unei donaţii pure şi simple, existând o neconcordanţă între voinţa reală a părţilor şi forma în care aceasta a fost exprimată prin prevederile contractului de donaţie autentificat sub nr. x/19.01.2007, în limitele clauzelor pe care acest contract le conţine.

Instanţa de apel a reţinut încheierea concomitentă a contractului de întreţinere care dă naştere unei obligaţii de întreţinere în sarcina donatoarei. Calificarea contractului de donaţie ca fiind cu sau fără sarcini trebuia realizată prin raportare la relevanţa acestei obligaţii. Instanţele ar fi trebuit să califice cele două instrumentum ca materializând un contract de donaţie cu sarcini.

Instanţa de apel s-a limitat la interpretarea literală a conţinutului contractului de donaţie autentificat sub nr. x/19.01.2007, în care este adevărat că nu este stipulată o clauză care să impună o contraprestaţie în sarcina donatorului. Prin prisma voinţei reale a părţilor, actul de donaţie trebuie analizat în corelaţie cu convenţia încheiată în aceeaşi zi, în realitate actul de donaţie, ca negotium iuris, fiind o donaţie cu sarcini. Dacă părţile nu ar fi înţeles prestarea întreţinerii de către pârâtă în beneficiul reclamantei sub forma unei contraprestaţii pentru donaţia imobilului, nu ar fi încheiat convenţia autentificată sub nr. x/19.01.2007.

Faptul că anterior a fost încheiat între reclamantă şi soţul său, pe de o parte, şi pârâtă, pe de altă parte, un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere care a fost reziliat faţă de neprestarea întreţinerii constituie un element care susţine tocmai intenţia părţilor de a asigura acelaşi mecanism, doar exprimat diferit din punct de vedere al instrumentum probationis.

Motivarea instanţei de apel este şi străină de limitele deduse judecăţii, întrucât niciuna din părţi nu a ridicat problema calificării actului juridic ca având o altă natură decât cea a donaţiei, singura calificare pusă în discuţie fiind dacă este o donaţie pur şi simplă sau o donaţie cu sarcini.

De asemenea, hotărârea instanţei de apel este nelegală şi din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a normelor de drept material referitoare la revocarea donaţiei pentru ingratitudine, respectiv a art. 831 C. civ.

Astfel, în ipoteza calificării donaţiei ca fiind pură şi simplă, revocarea acesteia se impune a fi dispusă în condiţiile în care comportamentul donatarului este incompatibil cu obligaţia morală de recunoştinţă faţă de donator. Instanţa de apel, reţinând că acest caz de revocare ar interveni dacă donatorul s-ar afla în nevoie, a apreciat în mod eronat şi nefondat conţinutul "nevoii" prin raportare la elementele strict materiale de care dispunea reclamanta. Or, starea de nevoie care a determinat încheierea actului juridic are la bază starea donatorului, nevoia acestuia de îngrijire în contextul vârstei înaintate şi a incapacităţii de a se întreţine singur;

2. Faţă de motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aplicarea greşita a normelor materiale vizând interpretarea convenţiilor, instanţa de apel a încălcat reclamantei şi dreptul la apărare şi la un proces echitabil, prin restrângerea probatoriului propus în susţinerea neexecutării sarcinii donaţiei şi prin înfrângerea dreptului la soluţionarea apelului în limitele învestirii şi ale efectului său devolutiv, sub aspectul îndeplinirii sau nu de către pârâtă a obligaţiei de întreţinere, cu referire la art. 13 şi art. 20 C. proc. civ.

Reclamanta a învestit instanţa de apel cu critici care vizau atât calificarea de către prima instanţă a donaţiei ca fiind pură şi simplă, şi nu cu sarcini, cât şi a reţinerii că nu s-ar fi făcut dovada unei neexecutări a obligaţiei de întreţinere, şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale pentru dovedirea neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere, a neexecutării sarcinii. Audierea unor martori care au fost prezenţi în casa reclamantei suficient cât să cunoască cine şi în ce măsură îi asigura întreţinerea, în ce măsură pârâta s-a conformat obligaţiei asumate, era esenţială.

1.2. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 27 februarie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 601A din 23 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 17 septembrie 2020.

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (5) şi (8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

1. În esenţă, critica adusă soluţiei instanţelor de fond rezidă în interpretarea eronată a voinţei reale a părţilor, astfel cum a fost exprimată prin cele două contracte încheiate în aceeaşi zi, respectiv contractul de donaţie, autentificat sub nr. x şi contractul de întreţinere, autentificat sub nr. x.

În condiţiile art. 801 C. civ. de la 1864, donaţia este un act prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care îl primeşte.

Unul dintre caracterele juridice ale contractului de donaţie îl reprezintă gratuitatea, donatorul transmiţând unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta din urmă să se oblige la plata vreunui echivalent.

Prin excepţie, în cazul donaţiei cu sarcini contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii. Aşadar, dacă părţile convin ca, în schimbul bunului donat, donatarul să-şi asume obligaţii faţă de donator, acestea trebuie să se regăsească în chiar contractul de donaţie, voinţa concordantă a părţilor, acordul lor de voinţă privitor la încheierea unui act juridic care să reprezinte o donaţie cu sarcini trebuind să fie exprimat la momentul încheierii acestuia, iar nu ulterior, printr-un alt act juridic.

Înalta Curte consideră că instanţele de fond nu au nesocotit prevederile art. 977 C. civ. de la 1864, conform căruia, interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, câtă vreme textul nu susţine teza reclamantei în sensul că mai multe contracte încheiate în aceeaşi zi trebuie să fie interpretate unele prin altele, iar nu distinct. Consacrarea, implicită, de către C. civ. de la 1864, a principiului de interpretare a contractelor în funcţie de voinţa internă a părţilor, priveşte modul de interpretare a fiecărui contract în parte.

Or, tocmai făcând aplicarea corectă a textului de lege enunţat, instanţele de fond au subliniat faptul că din nicio clauză a contractului autentificat sub nr. x/2007 nu rezultă că donatara şi-ar fi asumat vreo obligaţie faţă de donatoare, astfel încât contractul încheiat de părţi este o donaţie pură şi simplă. Obiectul acestui contract l-a constituit nuda proprietate asupra apartamentului proprietatea lui A., care şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager.

Înalta Curte constată, într-adevăr, că nu doar la art. VI din contract, intitulat "Drepturile şi obligaţiile donatarei", dar nici în celelalte articole ale contractului nu apar clauze ce ar putea fi interpretate în sensul că ar conţine o obligaţie în sarcina donatarei, în schimbul nudei proprietăţi transmise prin contract.

Instanţa de apel a observat în mod corect, în decelarea voinţei juridice a părţilor de la momentul încheierii contractului intitulat "de donaţie", că obligaţiile asumate de către pârâtă, prin convenţia autentificată sub nr. x/2007, au o pondere însemnată, prin amploarea activităţilor a căror realizare este asumată. Or, în cazul unei donaţii cu sarcină, sarcinile impuse donatarului trebuie să fie disproporţionate, mult mai mici în raport cu valoarea superioară a bunului donat. Acest fapt converge de asemenea, către concluzia că actul juridic bilateral nr. 104/2007 nu reprezintă o donaţie cu sarcini.

În consecinţă, cum nu este cu putinţă ca o unică voinţă juridică să dea naştere la două acte juridice civile, operaţiunea juridică - negotium iuris invocat de către recurentă - încheiată de părţile contractului nr. x/2007 a constat într-un contract de donaţie pură şi simplă.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 831 pct. 3 C. civ. de la 1864 conform căruia, donaţia între vii se revocă pentru ingratitudine dacă "fără cuvânt" donatarul îi refuză donatorului alimente. Or, prin chiar cererea de apel reclamanta a arătat că dispune de mijloace băneşti pentru a-şi procura medicamente, alimente, plata întreţinerii etc. În aceste condiţii, faţă de cerinţa clară a textului, ca revocarea să se facă pentru că donatarul îi refuză donatorului alimente, şi faţă de depoziţiile martorilor audiaţi la solicitarea reclamantei, în sensul că i-au cumpărat acesteia alimente, cu banii săi, justifică interpretarea corectă a instanţei de apel în sensul că în intervalul de referinţă, apelantei nu i-au lipsit alimentele, astfel încât nu avea nici de ce să le ceară de la intimata pârâtă.

Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel făcând interpretarea corectă a prevederilor art. 831 şi 977 C. civ. de la 1864;

2. Reţinând că interpretarea dată de instanţele de fond contractului autentificat sub nr. x/2007 s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 977 C. civ. de la 1864, Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici critica subsecventă, privitoare la nesocotirea principiilor fundamentale ale dreptului la apărare şi la un proces echitabil, prin restrângerea probatoriului propus în susţinerea neexecutării sarcinii donaţiei, consecinţă a interpretării eronate a contractelor.

Ca atare, prin hotărârea dată, instanţa de apel nu a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, criticile formulate neîntrunind cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 601A din 23 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.