Recourse against appeal perimare declared null for failure to develop grounds of illegality and tardiness exception dismissed

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a fost suspendată judecata apelului formulat de A., în calitate de administrator al pârâtei S.C. Ediţie Specială Presa S.R.L. şi pentru pârâtul B., împotriva sentinţei civile nr. 481 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, intimat fiind reclamantul C..

Prin decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă s-a constatat perimat apelul declarat de A., în calitate de administrator al pârâtei S.C. Ediţie Specială Presa S.R.L. şi pentru pârâtul B., împotriva sentinţei civile nr. 481 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, au declarat recurs S.C. Ediţie Specială Press S.R.L., prin administrator legal A., şi B..

3. Întâmpinarea

La data de 23.03.2020, intimatul-reclamant C. a depus întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii formulării recursului şi, pe cale de consecinţă, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat. De asemenea, a invocat excepţia nulităţii recursului şi anularea căii de atac întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare menţionate la art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.

La data de 01.04.2020, recurenţii-pârâţi au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor formulate şi, pe cale de consecinţă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 29 mai 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac împotriva deciziei nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Totodată, s-a reţinut că recursul nu respectă cerinţa încadrării criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., cerinţă a cărei lipsă este sancţionată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.. Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţi, deşi aceştia au indicat în mod formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., s-a reţinut că acestea nu pot fi circumscrise motivelor de casare invocate şi nici altor motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Completul de filtru C6, prin rezoluţia din 15 iunie 2020, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurenta-pârâtă S.C. Ediţie Specială Press S.R.L., prin administrator A., a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 21 iulie 2020 s-a acordat termen la 16 septembrie 2020 în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii recursului şi asupra excepţiei nulităţii căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţii invocate prin întâmpinare de către intimatul-reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii declarării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia ce face obiectul căii de atac a recursului, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a constatat perimat un apel, în temeiul art. 416 coroborat cu art. 480 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

În speţă, data pronunţării hotărârii este 12 noiembrie 2019, iar data declarării recursului este 27 ianuarie 2020 (conform vizei de înregistrare la Curtea de Apel Piteşti - dosarul ÎCCJ).

Se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs se împlinea la data de 18 noiembrie 2019.

Prin urmare, cererea de recurs, fiind formulată la data de 27 ianuarie 2020, a fost depăşit termenul de 5 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Cu toate acestea, analizând dispozitivul hotărârii recurate - decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, se constată că instanţa de apel, referindu-se la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluţiei de perimare a apelului, a făcut menţiunea "cu drept de recurs", fără a indica instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac şi termenul de exercitare a căii de atac.

În cuprinsul punctului de vedere la raport, recurenta-pârâtă S.C. Ediţie Specială Press S.R.L., prin administrator A., a susţinut faptul că formulat cererea de recurs cu depăşirea termenului de 5 zile întrucât instanţa de apel nu a indicat termenul de declarare a căii de atac, deşi avea această obligaţie legală, încălcând, astfel, art. 6 din CEDO.

Se constată că termenul legal aplicabil cauzei (5 zile) este mai mic decât termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel), de care a ţinut seama recurenta.

Astfel, decizia prin care s-a constatat perimarea a fost comunicată pârâţilor-recurenţi la data de 08 ianuarie 2020, iar data declarării recursului este 27 ianuarie 2020, recurenţii încadrându-se, practic, în termenul general de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ. "În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum şi semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac".

Raţiunea acestui text de lege este aceea de a informa partea atât în legătură cu instanţa la care, sub sancţiunea nulităţii, trebuie depusă cererea de exercitare a căii de atac, cât şi în legătură cu termenul în care, sub sancţiunea decăderii, trebuie declarată respectiva cale de atac.

Neîndeplinirea acestor cerinţe legale, respectiv omisiunea instanţei de a face menţiuni cu privire la termenul corect în care trebuie declarată calea de atac, nu poate fi interpretată împotriva părţii, în sensul de a se aplica sancţiunea decăderii pentru formularea căii de atac cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Având în vedere caracterul şi natura specială a termenului legal aplicabil cauzei, respectiv 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termen care este mai mic decât termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel) şi de care au ţinut seama recurenţii, nu poate produce efecte împotriva părţilor omisiunea instanţei de a face menţiunea privitoare la termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, prin aplicarea sancţiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligaţiei procedurale menţionate, respectiv decăderea din termenul de declarare a căii de atac, s-ar produce părţii o vătămare prin îngrădirea dreptului de a mai exercita respectiva cale de atac, fără a exista posibilitatea acoperirii neregularităţii privind omisiunea instanţei de a menţiona termenul special de declarare a căii de atac.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că aplicarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai formula calea de atac întrucât recurenta nu a respectat termenul special de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectând însă termenul general de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii), ar apărea ca excesiv de formalistă şi rigidă, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul la justiţie al recurentului.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se va respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâţi, invocată de intimatul-reclamant C..

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii atacate.

Analizând criticile formulate de recurenţi, se constată că aceştia au indicat în mod formal motivele de casare menţionate anterior.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurenţii nu au dezvoltat critici cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, în sensul de a invoca critici vizând soluţia de perimare a apelului.

Astfel, recurenţii şi-au exprimat nemulţumirile referitoare la faptul că instanţa de apel a dispus măsura suspendării judecării căii de atac, măsură ce a fost luată întrucât până la termenul de judecată stabilit nu şi-au îndeplinit obligaţia de a completa cererea de apel prin menţionarea datelor de identificare ale apelantului B., aşa cum prevede art. 470 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, deşi s-a susţinut incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., această invocare este una formală. Astfel, argumentele expuse de către recurenţii-pârâţi, cu referire la situaţia de fapt din speţă, nu pot fi subsumate unor critici de nelegalitate care să arate sub care aspect instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

De asemenea, invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii) şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) a fost făcută pur formal, nefiind dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare menţionate.

Totodată, recurentul a invocat şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenţii-pârâţi în cuprinsul cererii de recurs vizează situaţia de fapt a speţei, obligaţiile impuse de instanţă cu privire la completarea cererii de apel cu menţiunile prevăzute de lege, acestea nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte reţine că, în speţă, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este, de asemenea, una formală, nefiind arătat în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel şi nici nu au fost dezvoltate critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat constatarea perimării apelului şi care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei recurate.

Astfel, toate criticile recurenţilor vizează motive de fapt şi nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocate în cererea de recurs.

De altfel, chestiunile relevate prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre celelalte motive de casare, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurenţi în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de perimare a apelului declarat în cauză, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurenţi nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâţi, invocată de intimatul-reclamant C..

Constată nul recursul declarat de pârâţii B. şi S.C. Ediţie Specială Press S.R.L., prin administrator A. împotriva deciziei civile nr. 4369 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.