Pension house appeal rejected: conscript's labor-service period qualifies for benefits under Law No. 309/2002.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension house's appeal as unfounded, affirming the lower court's judgment that the pension house must pay benefits under Article 1 of Law No. 309/2002 for the conscript period 15 April 1952 – 10 April 1955. The dispute arose from the pension house's rejection of the conscript's application for those benefits, which was challenged in administrative proceedings; the lower court had annulled the pension house's decision as unmotivated and found the conscript eligible because military records showed he served in labor detachments of the General Directorate of the Labor Service, was employed only as manual labor, and was discharged as an untrained soldier. The decisive legal basis was Article 1 of Law No. 309/2002, construed to cover conscripts who performed unarmed labor service rather than military training, and the court held the pension house's appeal lacked merit, leaving the original award in full force.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 312 C. proc. civ; Pension house appeal rejected: conscript's labor-service period qualifies for benefits under Law No. 309/2002: Din ansamblul probelor cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 237 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, a admis contestația numitului K.G., împotriva hotărârii nr. 1575 din 19 decembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Mureș, pe care a anulat-o. Totodată, a obligat Casa Județeană de Pensii Mureș, să stabilească în favoarea contestatorului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 15 aprilie 1952 - 10 aprilie 1955, întrucât contestatorul a efectuat stagiul militar într-o unitate de muncă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs împotriva sentinței nr. 237 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea numitului K.G., aplicarea Legii nr. 309/2002, întrucât din livretul militar al petentului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară, și nu la un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. A mai precizat recurenta, că unitățile militare făceau parte din Ministerul Forțelor Armate, iar nu din Direcția Generală a Serviciului Muncii.
În cauză, intimatul-reclamant K.G. a depus o întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului, precizând, totodată, că el a depus Jurământul la Detașamentul de muncă Timișoara (pct. 17 din livret), iar funcția deținută, conform pct. 27 livret, era de „mână de lucru”.
Din ansamblul probelor cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 237 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, a admis contestația numitului K.G., împotriva hotărârii nr. 1575 din 19 decembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Mureș, pe care a anulat-o. Totodată, a obligat Casa Județeană de Pensii Mureș, să stabilească în favoarea contestatorului, drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 15 aprilie 1952 - 10 aprilie 1955, întrucât contestatorul a efectuat stagiul militar într-o unitate de muncă.
Instanța a reținut că hotărârea Casei Județene de Pensii nu este motivată, nici în fapt, nici în drept, nearătându-se motivele ce au condus la respingerea cererii. Consemnarea din hotărâre, potrivit căreia „nu se confirmă cele solicitate”, a conchis instanța de fond, că echivalează cu nemotivarea hotărârii. Mai mult, s-a reținut că potrivit copiei livretului militar, în perioada 1952 - 1955, contestatorul a efectuat stagiul militar numai în unitățile de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca mână de lucru și fiind lăsat la vatră, ca soldat neinstruit.
Actele cauzei, respectiv livretul militar, confirmă susținerea instanței de fond, astfel încât, dovedindu-se că efectiv, în perioada satisfacerii stagiului militar, petentul nu a fost instruit militar, fiind folosit numai ca mână de lucru, fiind eliberat din armată, ca soldat neinstruit, în mod corect s-a admis acțiunea petentului, pentru a beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
De altfel, din livretul militar rezultă că petentul a fost folosit ca „mână de lucru”, iar acesta a depus Jurământul la „detașamentul de muncă Timișoara”.
Constatându-se că în mod întemeiat instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 237 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2004.