Constitutional unconstitutionality exception against condominium and water services statutes rejected for lack of nexus to appellate review of recusal rulings and final judgment

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 17 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea de recurs formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1902 din 23.12.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, precum şi împotriva încheierilor nr. 151/2019 şi nr. 172/2019, pronunţate de Tribunalul Gorj în aceeaşi cauză.

Prin cererea depusă la data de 02 iunie 2020 la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor şi a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare.

2. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia nr. 242 din 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de A. în dosarul de recurs al aceleiaşi instanţe.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepţia invocată nu are legătură cu modul de soluţionare a pricinii şi cu motivele de recurs invocate în cererea de recurs, în condiţiile în care obiectul prezentului litigiu este o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive şi împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunţat decizia, iar textele legale pretins neconstituţionale vizează neconstituţionalitatea unor norme juridice incidente judecăţii în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac, chestiuni ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară întrucât lipsa legăturii lor cu cauza dedusă judecăţii apare ca evidentă şi justifică soluţia de respingere ca inadmisisbilă a solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 242 din 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul A..

În susţinerea căii de atac, recurentul a arătat, în esenţă, că, prin soluţia adoptată, instanţa a ignorat argumentele formulate în susţinerea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, respingând în mod greşit şi nelegal cererea formulată de acesta.

Raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a arătat că o instanţă care nu a observat că atât instanţa de apel propriu-zisă, cât şi cea de recuzare, au fost desemnate "manual", ci nu "aleatoriu", conform documentelor din dosar emise chiar de curtea de apel, îndeplineşte toate semnalmentele şi suspiciunile rezonabile pentru a fi incident în cauză art. 42 pct. 13 C. proc. civ., în sensul că există elemente care nasc întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

De asemenea, a arătat recurentul, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se constată încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a arătat că instanţa a depăşit competenţa puterii judecătoreşti, săvârşind un "exces de putere", încălcând art. 22 C. proc. civ. şi nerespectând dreptul la un proces echitabil.

Totodată, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că a fost desemnat un complet incompatibil, desemnat să încalce dreptul la un proces echitabil, ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu numai ca nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci lipseşte cu desăvârşire motivarea.

În fine, a fost invocat şi art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,în sensul că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, prin faptul că hotărârea nr. 1/2014, care este nelegală, a atras nelegalitatea deciziei nr. 82/2014.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care partea a înţeles să declare prezenta cale de atac, prin indicarea formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., fără a dezvolta în concret critici care să se circumscrie acestor motive de nelegalitate, Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii".

În raport de aceste statuări, în cauză nu este incidentă excepţia nulităţii recursului, care ar fi putut fi reţinută prin prisma criticilor din recurs care nu au în vedere soluţia atacată şi care nu pot fi încadrate în motivele de casare invocate în mod formal de recurent.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază de litigiu, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din modalitatea de redactare a dispoziţiilor citate rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia ridicată.

Din perspectiva întrunirii cerinţelor de admisibilitate, se constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispoziţiile pretins neconstituţionale să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului în care se află pricina.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie, aşadar, să îndeplinească cerinţele imperative stabilite prin legea organică a Curţii Constituţionale, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Neîndeplinirea acestor condiţii constituie cauză de inadmisibilitate a excepţiilor de neconstituţionalitate astfel ridicate.

Sesizarea Curţii Constituţionale trebuie să fie făcută de instanţă cu respectarea acestor condiţii, verificându-se cu atenţie existenţa cazurilor de inadmisibilitate care dau nu numai dreptul, dar creează şi obligaţia instanţei de a respinge motivat excepţia, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

Referitor la prevederilor Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor şi a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, cu privire la care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prin cererea formulată de A., Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu obiectul litigiului cu care a fost învestită curtea de apel, respectiv o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în apel şi împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunţat decizia menţionată.

Textele legale pretins neconstituţionale vizează neconstituţionalitatea unor norme juridice incidente judecăţii în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac.

Cererea de recurs adresată Curţii de Apel Craiova, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, în cadrul căruia a fost formulată şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, vizează decizia nr. 1902 din 23.12.2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2210/08.01.2019 a Judecătoriei Târgu-Jiu, şi încheierile de şedinţă nr. 151/2019 şi nr. 172/2019, pronunţate de Tribunalul Gorj, prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunţat decizia menţionată.

Înalta Curte constată că în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu s-a argumentat în mod concret în ce constă legătura prevederilor legale invocate ca fiind neconstituţionale cu textele constituţionale pretins încălcate şi care este neconcordanţa între acestea şi textul legii fundamentale, precum şi care este legătura cu cauza dedusă judecăţii în faţa curţii de apel.

Aceasta întrucât una dintre condiţiile admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluţionarea cauzei.

În speţă se reţine că recurentul A. a invocat neconstituţionalitatea Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor şi a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare.

Obiectul litigiului cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în faţa căreia fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale de către A., îl reprezintă o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive (cu privire la care părţile din litigiu nu au deschisă calea de atac a recursului) şi împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunţat decizia atacată cu recurs.

Se constată, aşadar, că textele legale pretins neconstituţionale vizează neconstituţionalitatea unor norme juridice incidente judecăţii în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac, chestiuni ce nu pot fi analizate într-o asemenea procedură judiciară, dată fiind lipsa legăturii lor cu cauza dedusă judecăţii.

Mai mult decât atât, actul normativ şi dispoziţiile legale pretins neconstituţionale nu au legătură nici cu textele de lege care reglementează recuzarea, dacă ne raportăm la încheierile de şedinţă nr. 151/2019 şi nr. 172/2019, pronunţate de Tribunalul Gorj, care fac şi ele obiectul judecăţii în calea de atac a recursului promovat în faţa curţii de apel.

Aşadar, în lumina argumentelor anterior menţionate, Înalta Curte, având în vedere cuprinsul actului normativ şi al dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual şi stadiul concret în care se află cauza dedusă judecăţii, dar şi prin raportare la motivele invocate în acest sens în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de către A. nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii, fiind corectă soluţia adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242 din 03.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242 din 03.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.