Cassation nullity due to failure to frame factual evidence critiques within statutory grounds for cassation in a simulation of sale action

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă, la data de 23 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca, prin sentinţa ce se va pronunţa: să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 9 martie 1979, în sensul că acesta este realizat prin interpunere de persoană; să se constate că imobilul situat în municipiul Bucureşti, Calea x, ap. f.n., imobil înscris în prezent în C.F. x-C1-U2 - Bucureşti, cu nr. cadastral x, a fost cumpărat de către părinţii săi, C. şi A. senior; să se constate că valoarea actuală a imobilului mai sus menţionat face parte, în prezent, din masa succesorală a bunurilor rămase după defuncţii săi părinţi, C., decedată la data de 3 ianuarie1985, şi A. senior, decedat la data de 31 iulie 1994.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin sentinţa civilă nr. 28 din data de 7 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Arad, secţia I civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta B., pentru constatare simulaţie; fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 145 din data de 28 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul formulat de către apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 28 din data de 7 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia I civilă în dosarul cu acelaşi număr.

A anulat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin sentinţa civilă nr. 52 din data de 26 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., având ca obiect acţiune în constatarea simulaţiei, şi l-a obligat pe reclamant să plătească pârâtei B. suma de 2.380 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 211 din data de 23 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., împotriva sentinţei civile nr. 52 din data de 26 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul cu acelaşi număr.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Motivele de recurs:

Împotriva deciziei nr. 211 din data de 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., susţinând, în esenţă, existenţa unor falsuri şi minciuni, precum şi încălcarea gravă a legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 ianuarie 2020, sub nr. x/2017*.

II.2. Apărările formulate în cauză:

În termen legal, la data de 17 februarie 2019, intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, solicitând, constatarea nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea căii de atac ca nefondate.

II.3. Răspunsul la întâmpinare:

În termen legal, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a precizat că îşi menţine cele învederate prin răspunsul la întâmpinare care a fost înregistrat la Curtea de Apel Timişoara, la data de 17 iulie 2019 şi a făcut referiri la declaraţiile date de martorii audiaţi în dosarul nr. x/2019, precum şi la situaţia medicală în care se află soţia sa, susţinând că aceasta se datorează presiunilor fizice şi psihice la care a fost supusă.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege, este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte obligaţia de motivare a recursului, raportorul a apreciat că aspectele susţinute de recurentul-reclamant nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege, împrejurare faţă de care, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., ar fi incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac.

Totodată, a constatat că, prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 25 iunie 2016, în termen legal, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care, a făcut referire la efectele pe care le-au avut asupra soţiei sale constrângerile fizice şi psihice pretins a fi fost săvârşite de către intimata-pârâtă.

Intimata-pârâtă B. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 15 septembrie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii evidenţiată prin raportul întocmit în cauză.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului reţinută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut încălcarea gravă a legii, însă nu a indicat în concret care au fost dispoziţiile legale pe care instanţa de apel le-a încălcat în cadrul judecăţii finalizate prin hotărârea recurată, ci a făcut trimitere la concluziile scrise transmise, prin intermediul poştei electronice, de către partea adversă la Tribunalul Arad, la data de 25 februarie 2019 şi la valoarea probantă a unor înscrisuri depuse în cauză.

Excedează controlul de legalitate ce se realizează în faza recursului, neputând fi supuse cenzurii prin această cale extraordinară de atac, susţinerile recurentului-reclamant privind situaţia de fapt şi modul de apreciere a probelor, care reprezintă aspecte de temeinicie a hotărârii şi nu vizează legalitatea acesteia.

Astfel, cele arătate de către recurentul-reclamant cu privire la dovada faptului că părinţii săi au negociat, în martie 1978, cumpărarea imobilului, precum şi la starea în care se află imobilul nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate şi nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt sau la reaprecierea probelor deja administrate.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 211 din data de 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.