Debtor’s execution objection assigned to Bacău Court; Bucharest Court’s declination rejected.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 5 Bucureşti, la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul A.:

I) să se constate că, potrivit art. 7 din O.G. nr. 22/2002 şi art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu datorează taxă judiciară de timbru şi nici cauţiune;

II) admiterea cererii de suspendare şi, în consecinţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei;

III) admiterea contestaţiei şi:

1) să se constate că a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a sentinţei civile nr. 147 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău;

2) anularea executării silite începute de B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019;

3) anularea adresei de înfiinţare a popririi comunicate Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti la 4 februarie 2020;

4) anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2019;

5) anularea încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorul 5 Bucureşti, motivat de faptul că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Bacău.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2278 din data de 12 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti a făcut aplicarea art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înţeles să învestească Judecătoria Bacău cu o cerere de încuviinţare a executării silite pentru toţi debitorii (unii dintre ei cu sediul în Bacău, judeţul Bacău, iar alţii cu sediul în Bucureşti, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 ianuarie 2020, pronunţată de către Judecătoria Bacău în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019

Prin urmare, a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Bacău, care a şi reţinut calitatea sa de instanţă de executare în momentul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 2706 din data de 20 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Bacău a reţinut că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 147 din data de 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, unii dintre debitori având sediul în Bucureşti, iar alţi debitori având sediul în Bacău.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., a constatat că, în speţă, competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Bacău, cât şi Judecătoriei Sectorul 5 Bucureşti.

Totodată, a arătat că, în temeiul art. 116 C. proc. civ., contestatorul a uzat de dreptul de a se adresa instanţei competente în circumscripţia căreia îşi are sediul, sector 5 Bucureşti, învestind în mod legal Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti.

Prin urmare, a reţinut că Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti este competentă să soluţioneze pricina, având în vedere că aceasta este instanţa de la sediul debitorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar contestatorul, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a înţeles să sesizeze această judecătorie.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, cele două instanţe aflate în conflict au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la instanţa de executare la care fac trimitere dispoziţiile legale anterior evocate.

Astfel, Judecătoria Sectorul 5 Bucureşti a reţinut că instanţa de executare este judecătoria care a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2019, în timp ce Judecătoria Bacău a constatat că instanţa de executare este cea învestită de către contestatorul-debitor, în raport de domiciliul acestuia şi în temeiul dreptului conferit de art. 116 C. proc. civ.

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva executării silite şi a tuturor actelor de executare începute de B.E.J. B. în dosarul nr. x/2019, împotriva adresei de înfiinţare a popririi comunicate Activităţii de Trezorerie şi Contabilitate Publică Bucureşti la 4 februarie 2020 şi împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2020.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea din data de 20 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Bacău a admis cererea de formulată de B.E.J. B. (dosar de executare silită nr. x/2019) şi a încuviinţat executarea silită, la cererea creditorului A., a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 147 din data de 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău împotriva debitorilor Ministerul Economiei şi Finanţelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Bacău, competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Bacău, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.