Jurisdiction for judicial fine review: inapplicability of Art. 127 C.P.C. to procedural incidents and application of Art. 191(3) C.P.C.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28 mai 2020, petenta A. a solicitat instanţei reexaminarea amenzii judiciare în cuantum de 50 RON, care i-a fost aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2018.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 191 alin. (2) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin încheierea civilă nr. 994 din data de 11 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Oradea a reţinut că petenta este grefier în cadrul Judecătoriei Oradea şi, prin urmare, dat fiind că reclamanta îşi desfăşoară activitatea chiar la instanţa sesizată cu soluţionarea cererii, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul/asistentul judiciar/grefierul care are calitatea de reclamant sau a instanţei inferioare acesteia, şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul. A apreciat că nu are relevanţă faptul că legiuitorul a folosit în cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. noţiunea de "reclamant", întrucât aceasta poate fi asimilată oricărei alte calităţi asociate persoanei care învesteşte instanţa cu o cerere, cum ar fi, de exemplu, cea de petent sau de creditor, scopul normei, respectiv asigurarea bunei administrări a justiţiei şi apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, fiind atins numai prin interpretarea normei în modalitatea indicată de instanţă.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea civilă nr. 6335 din data de 17 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. fac referire la judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, condiţia-premisă de aplicare a acestor prevederi legale fiind aceea a existenţei unui conflict judiciar, care presupune stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

A constatat că aplicarea amenzii judiciare constituie un incident procedural, care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei, în cadrul cererii de reexaminare fiind analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai arătat că trebuie avută în vedere şi raţiunea acestor dispoziţii legale, aceea de a oferi părţii adverse pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul (Decizia nr. 49/2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.), atunci când într-o procedură contradictorie trebuie stabilit, în urma unei dezbateri judiciare, un drept potrivnic.

Totodată, a reţinut şi cele expuse de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 368 din 28 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că, "în situaţia în care o cerere de reexaminare este soluţionată de către un coleg de la aceeaşi instanţă al judecătorului care a pronunţat încheierea de şedinţă contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancţionatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter colegial şi nicidecum cu o soluţie care să fie supusă controlului unei jurisdicţii cu grad ierarhic superior, care să poată îndeplini criteriile de imparţialitate şi independenţă".

De asemenea, a reţinut că nu se poate aprecia că relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri, iar "potrivit dispoziţiilor constituţionale, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituţia, cât şi Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul imparţialităţii, dreptul şi obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal" (deciziile Curţii Constituţionale a nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005 şi nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007).

Pe cale de consecinţă, apreciind că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă, Judecătoria Cluj-Napoca a făcut aplicarea prevederilor art. 191 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Oradea şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte competenţa de soluţionare a pricinii.

Astfel, Judecătoria Oradea a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente în cauză şi a dat eficienţă normei de competenţă reglementată de art. 191 C. proc. civ.

În speţă, petenta A. a formulat cerere de reexaminare împotriva amenzii judiciare în sumă de 50 RON, cu care a fost sancţionată, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din data de 7 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Oradea.

Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În speţă, însă, nu se pune problema incidenţei acestui text de lege întrucât ipotezele legale se referă doar la litigii în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar/grefierul are calitatea de reclamant sau de pârât, per a contrario, dacă acesta are o altă calitate în proces, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile.

Această concluzie derivă din împrejurarea că situaţiile prevăzute de legiuitor, în care operează o prorogare legală de competenţă, sunt de strictă aplicare şi interpretare, neputând fi extinse, pe calea interpretării prin analogie, la alte situaţii decât cele expres reglementate.

Pe de altă parte, contrar celor reţinute de către Judecătoria Oradea, calitatea de petent nu poate fi asimilată celei de reclamant, întrucât aceasta din urmă presupune existenţa unui litigiu în care se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, or, prin cererea de reexaminare petenta nu a învestit instanţa cu un astfel de demers judiciar, ci a contestat legalitatea şi temeincia sancţiunii aplicate, amenda judiciară fiind un incident procedural, care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii pe calea acţiunii în care acesta s-a ivit.

Prin urmare, în aceste circumstanţe, art. 127 C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a pricinii ca urmare a calităţii părţii.

Ca atare, în speţa de faţă, instanţa competentă a soluţiona cererea de reexaminare amenzii judiciare se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 191 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, cererea se soluţionează de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, regulă ce reprezintă o aplicare particulară a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazul în care legea prevede în mod expres altfel.".

În aplicarea normelor anterior citate, rezultă că o cerere de reexaminare a amenzii judiciare este de competenţa instanţei care a aplicat sancţiunea, atribuirea spre soluţionare a acesteia în sarcina unui alt complet al instanţei decât cel care a stabilit amenda fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil, prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.