Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1616/2020 AI generated

Territorial jurisdiction conflict: effect of late-raised private-order incompetence exception after litigation merger

Case Number Decizia nr. 1616/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice established the territorial competence of the Brad Court (Hunedoara County) to adjudicate the case, rejecting the negative conflict of competence raised by successive declinations from the Gurahonț and Ineu Courts. The dispute involved a claim for the restitution of a 5,000 RON sum paid by error into the defendant's account, which was subject to a merger with a related case due to a litispendence exception; the key procedural issue was whether the territorial incompetence exception could be accepted by the original court. The Court held that under Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, territorial incompetence is a matter of private order that must be raised within strict time limits; because both defendants failed to invoke this exception within the legal deadline for their respective proceedings, the original court was definitively invested with jurisdiction, and the subsequent declinations by other courts were unlawful.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 208 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ; Territorial jurisdiction conflict: effect of late-raised private-order incompetence exception after litigation merger: The dispute involved a claim for the restitution of a 5,000 RON sum paid by error into the defendant's account, which was subject to a merger with a related case due to a litispendence exception; the key procedural issue was whether the territorial incompetence exception could be accepted by the original court. The Court held that under Article 130(3) of the Code of Civil Procedure, territorial incompetence is a matter of private order that must be raised within strict time limits; because both defendants failed to invoke this exception within the legal deadline for their respective proceedings, the original court was definitively invested with jurisdiction, and the subsequent declinations by other courts were unlawful.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction procedural deadline civil judgment related proceedings statutory limits

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Cited as the legal basis for the High Court's jurisdiction to resolve the negative conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Brad, la data de 25 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea acesteia să-i restituie suma de 5.000 RON care a fost plătită nedatorat de către C. Agenţia Sebiş în contul numitei B., sumă care a făcut obiectul tranzacţiei bancare cu numărul de referinţă x, efectuată de către D. din contul x din E. la data de 25 ianuarie 2016 în contul său deschis la C.-Agenţia Brad, obligarea pârâtei la plata actualizată cu indicele inflaţiei, începând cu data de 26 ianuarie 2016 şi până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

Pe rolul Judecătoriei Brad, la data de 25 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. - Administraţia Centrală, C. S.A.- Agenţia Sebiş şi B., prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor să îi restituie suma de 5.000 RON care a fost plătită nedatorat de către C. Agenţia Sebiş în contul numitei B., sumă care a făcut obiectul tranzacţiei bancare cu numărul de referinţă x. efectuată de către D. din contul x din E.. la data de 25 ianuarie 2016. în contul său deschis la C.-Agenţia Brad, obligarea pârâţilor la plata sumei actualizate cu indicele inflaţiei începând cu data de 26 ianuarie 2016 şi până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă nr. 563 din data de 19 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Brad, a fost admisă excepţia de litispendenţă invocată de pârâta B. şi s-a dispus trimiterea dosarului nr. x/2019, pentru a fi judecat împreună cu dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 795 din data de 30 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta C. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Gurahonţ.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Brad a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., reţinând că domiciliul pârâtei este în comuna Bârsa, judeţul Arad, pe raza Judecătoriei Gurahonţ.

Totodată, a constatat că excepţia a fost invocată de către pârâta C. S.A. în mod procedural, la primul termen de judecată, termen la care instanţa a pus în discuţie competenţa, pârâta devenind parte în dosar ca urmare a admiterii excepţiei litispendenţei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Gurahonţ, prin sentinţa civilă nr. 7 din data de 21 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei judecătorii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

Astfel, Judecătoria Gurahonţ a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtei B., cu privire la care a reţinut că se află circumscripţia teritorială a Judecătorie Ineu.

2.3. Judecătoria Ineu, prin sentinţa civilă nr. 245 din data de 22 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Brad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Brad şi Judecătoria Ineu, a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea instanţei competente să soluţioneze conflictul de competenţă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Ineu a reţinut că în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la restituirea unei sume de bani, plătite din eroare de o terţă persoană în contul pârâtei, suma cuvenindu-se reclamantului.

Totodată, a constatat că, în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată trei pârâţi, respectiv pârâta B., (aceeaşi pârâtă ca şi în dosar nr. x/2019), C. S.A.-Administraţia Centrală şi C.-Agenţia Sebiş, iar Judecătoria Brad, a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus trimiterea dosarului nr. x/2019, pentru a fi judecat împreună cu dosar nr. x/2019.

A mai reţinut şi că, raportat la obiectul pricinii şi la dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., nu este incident vreun caz de competenţă teritorială exclusivă, astfel că necompetenţa instanţelor care şi-au declinat anterior competenţa de soluţionare a cauzei este de ordine privată.

De asemenea, a constatat că în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Brad nu a fost invocată excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, iar în dosarul nr. x/2019 al aceleiaşi judecătorii, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată prin întâmpinare de către pârâta B. cu depăşirea termenului legal în care era îndrituită a invoca această excepţie, raportat la dispoziţiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare instanţa apreciat că invocarea necompetenţei de către pârâta F. s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) şi a art. 208 alin. (2) C. proc. civ., pârâta fiind decăzută din dreptul de a invoca excepţia de necompetenţă teritorială, astfel că Judecătoria Brad a fost definitiv învestită cu soluţionarea judecării prezentei cauze.

Totodată, a constatat că nu există temei nici pentru ca Judecătoria Gurahonţ să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată de niciunul dintre pârâţi, iar unul dintre pârâţi - respectiv pârâta C. S.A.- Agenţia Sebiş - are sediul în localitatea Sebiş (judeţ Arad), aflată în circumscripţia Judecătoriei Gurahonţ, conform dispoziţiilor H.G. nr. 337/1993.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, au operat trei declinări succesive de competenţă, Judecătoria Brad, Judecătoria Gurahonţ şi Judecătoria Ineu apreciindu-se deopotrivă necompetente să soluţioneze pricina, ultima instanţă învestită declinându-şi competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, reţinând că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. - Administraţia Centrală, C. S.A.- Agenţia Sebiş şi B., a solicitat obligarea pârâţilor să îi restituie suma de 5000 RON care a fost plătită nedatorat de către C. Agenţia Sebiş în contul numitei B., sumă care a făcut obiectul tranzacţiei bancare cu numărul de referinţă x efectuată de către D. din contul x din E. la data de 25 ianuarie 2016 în contul său deschis la C.-Agenţia Brad, obligarea pârâţilor la plata actualizată cu indicele inflaţiei începând cu data de 26 ianuarie 2016 şi până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

În raport de obiectul litigiului, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina se stabileşte prin raportare la normele de drept comun în materia competenţei teritoriale, reprezentate de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, art. 112 C. proc. civ. prevede că:

"Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În cauză, Înalta Curte constată că, prin încheierea şedinţă nr. 563 din data de 19 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Judecătoria Brad, a fost admisă excepţia de litispendenţă invocată de pârâta B. şi s-a dispus trimiterea dosarului nr. x/2019, pentru a fi judecat împreună cu dosarul nr. x/2019.

Cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brad, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată în dosarul nr. x/2019 de pârâta B., prin întâmpinare, iar, în dosarul nr. x/2019, de către pârâta C. S.A., prin reprezentant, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019.

Din verificarea actelor dosarului nr. x/2019, rezultă că excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Brad a fost invocată de către pârâta B. prin întâmpinarea depusă cu depăşirea termenului legal, astfel cum a reţinut chiar instanţa prin încheierea de şedinţă nr. 563 din data de 19 iunie 2019, aspect faţă de care, pârâta B. a fost decăzută din dreptul de a invoca această excepţiei de ordine privată (cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei B. la data de 10 aprilie 2019 - conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul nr. x/195/2019 al Judecătoriei Brad -, iar întâmpinarea formulată de către aceasta a fost transmisă prin intermediul poştei electronice la data de 17 iunie 2019 şi a fost înregistrată la data de 18 iunie 2019 - filele x din acelaşi dosar).

În dosarul nr. x/2019, pârâţii nu au depus întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătorie Brad fiind invocată de către pârâta C. S.A., prin reprezentant, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019.

Or, pârâta C. S.A. a fost parte şi în dosarul nr. x/2019 (cu privire la care a fost admisă excepţia de litispendenţă), în care, de altfel, a depus întâmpinare, fără a invoca excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei.

Contrar celor reţinute de către Judecătoria Brad în dosarul nr. x/2019, excepţia necompetenţei teritoriale ridicate de către pârâta C. S.A., prin reprezentant, în şedinţa din data de 22 octombrie 2019, nu a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., neavând relevanţă împrejurarea că acela era primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi pot pune concluzii în respectivul dosar.

Cum, în dosarul nr. x/2019, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a fost depăşit termenul în care pârâta C. S.A. putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brad şi, cum, în cauză, a fost admisă excepţia de litispendenţă cu privire la dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019, fiind vorba în fapt despre acelaşi proces, aceasta nu mai putea ridica ulterior excepţia, în dosarul nr. x/2019, fiind decăzută din acest drept.

Prin urmare, cum în prezentul litigiu niciunul dintre pârâţi nu a invocat în termen legal excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătorie Brad, această judecătorie nu putea să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei, neinvocarea excepţiei în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. de către pârâtul interesat în susţinerea excepţei de necompetenţă teritorială, stabilind definitiv competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea acesteia.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad, judeţul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad, judeţul Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.