Nullity of union statutory and asset-transfer acts barred by lack of direct procedural interest

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 2 noiembrie 2017, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B. au chemat în judecată pârâtele Confederaţia Naţională Sindicală "C.", S.C. D. S.R.L. şi E., solicitând nulitatea absolută parţială a prevederilor din Statutul pârâtei C.N.S. C. cuprinse în Cav. IX Patrimoniul, articolul 53 alin. (1) teza 2) şi 3) respectiv din veniturile întreprinderilor cu caracter lucrativ pe care le înfiinţează sau le dobândeşte în mod legal, din patrimoniul fostului UGSR; constatarea nulităţii absolute a alin. (2) al articolului 53, respectiv "C. are dreptul la administrarea patrimoniului fostului UGSR în interesul tuturor membrilor săi, din acelaşi Cap. IX Patrimoniul din Statutul C.N.S. C.; constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal încheiat la 04.07.1990, dispusă de DNA-SCC prin rezoluţie în dosarul nr. x/2011, prin care a fost predat, respectiv preluat/luat patrimoniul UGSR; constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei generale din 07.11.1991, act subsecvent procesului-verbal încheiat la 04.07.1990; constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv din 24.07.2014 al pârâtei S.C. D. S.R.L..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa nr. 1466/21.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea în consecinţă.

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, prin decizia civilă nr. 983A din data de 1 iulie 2019.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamantele au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentele au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6,7 şi 8 C. proc. civ.

Recurentele susţin, în esenţă, următoarele:

În motivarea deciziei recurate, instanţa de apel a reţinut aspecte referitoare la persoane care nu au calitate în cauza dedusă judecăţii, precum şi la constituirea CGM (UGSR), raportându-se doar la decizia nr. 614/08.02.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2010 şi ignorând total decizia nr. 166A din 22.02.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa de apel a ignorat total hotărârea nr. 910/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, care la pagina 21 al doilea aliniat, teza ultimă, a statuat cu putere de lucru judecat faptul că "Confederaţia Generală a Muncii-CGM are o existenţă valabilă, iar modificările solicitate nu privesc dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, Bucureşti, pentru care reclamanta are raporturi juridice posesie/administrare".

Prin sentinţa civilă nr. 1617/2019 din 5 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, s-a reţinut şi faptul că prin Ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018 din data de 13.07.2018, s-au constatat infracţiunile de fals şi uz de fals, solicitându-se şi desfiinţarea unor înscrisuri printre care şi actul intitulat "Protocol" încheiat la 30 martie 1992, ca act subsecvent celor false, fiind întocmit prin fals şi prin frauda legii;

Motivul pentru care instanţa a respins apelul prin raportare la existenţa sau inexistenţa CGM (UGSR), este nelegal şi excede cadrului procesual cu care a fost investită instanţa, fiind străin de natura pricinii.

Se mai arată ca instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material referitoare la interesul reclamantelor în cauză.

Interesul reclamantelor trebuie analizat şi prin prisma dobândirii unor avantaje rezultate din litigiile existente cu intimatele pârâte, întrucât, prin anularea actelor din cauza pendinte, nu ar mai trebui să achite nicio sumă intimatelor, pretenţiile nemaiavând temei dacă s-ar dispune anularea actelor, contestaţia în anulare de pe rolul Tribunalului Bucureşti, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, ar fi admisă, iar hotărârea de evacuare ar fi anulată;

Motivarea instanţei de apel referitor la lipsa interesului deoarece ar fi fost evacuaţi din imobil este greşită, întrucât prin anularea actelor din cauza pendinte ar solicita evacuarea pârâtelor pentru lipsa titlului, fără sa fie respinsă acţiunea pe motiv că ar fi necesară o comparare de titluri.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 7 iulie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 15.09.2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs invocate privesc, în primul rând, greşita respingere a apelului prin raportare la considerentele din decizie privind existenţa sau inexistenţa Confederaţiei Generale a Muncii -CGM (UGSR), care ar fi în opinia recurentelor, un motiv nelegal şi ar excede cadrului procesual cu care a fost investită instanţa, fiind străin de natura pricinii.

Aceste susţineri nu pot conduce la reţinerea incidenţei motivului reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care ar fi aplicabil în situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Fără arătarea motivelor şi a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă. Dispoziţia legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

În cauză, hotărârea instanţei de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive străine de natura pricinii, inclusiv acel motiv indicat de recurente, legat de reţinerea inexistentei Confederaţii Generale a Muncii - CGM făcând posibilă exercitarea controlului judiciar sub aspectul celor arătate prin motivele de recurs .

Se reţine în mod corect în motivarea deciziei că, în statutul F., nu se face nicio precizare cu privire la faptul că această organizaţie ar fi continuatoarea fostei Confederaţii Generale a Muncii, ci din contră, rezultă că este o organizaţie nou înfiinţată, considerent fată de care se retine incidenta art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., şi drept urmare, că nu se justifică un interes în formularea prezentei acţiuni, în condiţiile în care anularea actelor juridice pretins ilegale nu ar avea ca efect reîntoarcerea bunului în patrimoniul F..

Recurentele mai invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, în temeiul prevederilor art. 488 pct. 7 C. proc. civ., prin ignorarea totală a hotărârii nr. 910/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, care la pagina 21 al doilea aliniat, teza ultimă, a statuat cu putere de lucru judecat faptul că "Confederaţia Generală a Muncii - CGM are o existenţă valabilă, iar modificările solicitate nu privesc dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. x, Bucureşti, pentru care reclamanta are raporturi juridice posesie/administrare".

Subsumat aceluiaşi motiv de casare, recurentele mai arată că, prin sentinţa civilă nr. 1617/2019 din 5 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, s-a reţinut şi faptul că prin Ordonanţa de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2018 din data de 13.07.2018, s-au constatat infracţiunile de fals şi uz de fals, solicitându-se şi desfiinţarea unor înscrisuri printre care şi actul intitulat "Protocol" încheiat la 30 martie 1992, ca act subsecvent celor false, fiind întocmit prin fals şi prin frauda legii.

Nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs privind autoritatea de lucru judecat, deoarece, în baza efectului pozitiv al lucrului judecat, judecătorului nu i se permite să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară şi asupra căreia judecătorul a statuat.

Or, în cauză, raportat la obiectul acţiunii, şi anume, nulitatea absolută parţială a prevederilor din Statutul pârâtei C.N.S. C., nu se poate considera că este incident efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., deoarece în judecata prezentului dosar nu este adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nici acesta nu este fondat, instanţa de apel a realizat o justă interpretare a dispoziţiilor legale ale art. 33 C. proc. civ., cu referire la interesul reclamantelor în promovarea prezentei acţiuni.

Legitimitatea interesului presupune că persoana care formulează o pretenţie în justiţie trebuie să justifice legătura între pretenţia concretă formulată şi dreptul subiectiv civil afirmat ori situaţia juridică pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.

Celelalte condiţii vizând interesul - născut, actual, personal şi direct - se referă la existenţa interesului în momentul exercitării dreptului la acţiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu pentru persoana care omite să-l exercite şi respectiv la folosul practic urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală.

În mod corect instanţa de apel a considerat că nu se justifica interesul reclamantelor, nefiind dovedită legătura între pretenţia concretă - de constatare a nulităţii absolute parţiale a prevederilor art. 53 alin. (1), teza 2) şi 3) şi alin. (2) din Statutul pârâtei C.N.S. C., de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal încheiat la 04.07.1990, dispusă de DNA-SCC prin rezoluţie în dosarul nr. x/2011, prin care a fost predat, respectiv preluat/luat patrimoniul UGSR; de constatare a nulităţii absolute a tranzacţiei generale din 07.11.1991, act subsecvent procesului-verbal încheiat la 04.07.1990; de constatare a nulităţii absolute a actului constitutiv din 24.07.2014 al pârâtei S.C. D. SRL- şi dreptul subiectiv afirmat de reclamante, respectiv reîntoarcerea bunului litigios în patrimoniul F..

Susţinerile privind interesul reclamantelor, care ar fi trebuit analizat, în opinia reclamantelor şi prin prisma dobândirii unor avantaje rezultate din litigiile existente cu intimatele pârâte (întrucât prin anularea actelor din cauza pendinte, nu ar mai trebui să achite nici o sumă intimatelor, pretenţiile nemaiavând temei dacă s-ar dispune anularea actelor), interes care ar deriva şi din împrejurarea că acestea au realizat o serie de investiţii cu privire la imobilul în litigiu nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, ca de altfel, nici cele privind solicitarea de către reclamante a constatării nulităţii absolute, în raport de infracţiunile săvârşite în pretinderea sau dobândirea acestor bunuri, prin încheierea acestor acte, susţinerile respective neavând înrâurire asupra prezentei cauze.

Cum interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic, în mod just instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor legale incidente, considerând că acţiunea este lipsită de interes, fapt ce atrage reţinerea legalităţii deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B., prin administrator judiciar CII G., şi S.C. A. S.R.L., prin acelaşi administrator judiciar, împotriva deciziei nr. 983A din data de 1 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B., prin administrator judiciar CII G., şi S.C. A. S.R.L., prin acelaşi administrator judiciar, împotriva deciziei nr. 983A din data de 1 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2020.