Challenge in annulment regarding illegal service cured by physical appearance and lack of harm to opposing party

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei încheieri, petentul A. şi intimatul B. au formulat contestaţie în anulare.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019.

Contestatorii au solicitat admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa anulării încheierii atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivare, au arătat că în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost indicată adresa de domiciliu efectiv în SUA, pentru pârâtul B., procedura de citare efectuându-se în baza Convenţiei de la Haga în SUA, urmare a dispoziţiei completului C32 Fond, la termenele din lunile aprilie şi mai 2019, însă la solicitarea abuzivă a reclamantei C. de a fi citat la adresa moştenirii din Bucureşti, str. x., cu complicitatea poştaşului D., au fost comunicate abuziv toate actele procedurale, cu menţiunea că nu a fost găsit la adresă, depunându-i-se corespondenţa la cutia poştală de pe poarta imobilului nr. 18.

Au mai susţinut că toate procedurile comunicate către contestatori au fost îndeplinite cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale, fiindu-le încălcat dreptul la apărare şi dreptul de a formula întâmpinări la acţiunile introduse la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea de Apel Bucureşti în condiţiile în care nu au avut cunoştinţă de termenele procedurale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) şi (2), art. 505, art. 505 raportat la art. 148, art. 155, art. 167 şi art. 194 - 197 şi art. 200 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, reţine că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată pur formal, atâta timp cât nu a fost susţinută de argumente care să permită o analiză concretă a acesteia. Pe de altă parte, instanţa a fost învestită cu verificarea legalităţii încheierii prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare, prin prisma motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de contestatori.

Dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat ca temei juridic al contestaţiei în anulare, statuează că "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

În speţa dedusă judecăţii, contestatorii au susţinut că nu au avut cunoştinţă de termenele de judecată acordate în cauză în condiţiile în care procedurile de citare au fost îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor legale în cadrul procedurii finalizate cu pronunţarea încheierii atacate.

Ipoteza prevăzută de dispoziţiile legale precitate este aceea a neîndeplinirii procedurii de citare şi absenţa, totodată, a părţii nelegal citate, la termenul când a avut loc judecata pricinii.

Potrivit art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Verificând actele dosarului în care s-a pronunţat încheierea atacată, Înalta Curte reţine, în privinţa petentului A., că acesta a indicat în cererea de strămutare domiciliul său ca fiind în Bucureşti, Şos. x.

În speţă, pentru primul termen de judecată acordat la data de 20 martie 2019, petentul a fost citat la adresa indicată, iar plicul care conţinea citaţia a fost restituit la dosar, persoana însărcinată cu îndeplinirea procedurii de citare făcând menţiunea în procesul-verbal de înmânare a citaţiei că destinatarul nu mai locuieşte la adresa indicată.

Se observă, din cuprinsul încheierii de la acel termen, că petentul s-a înfăţişat în faţa instanţei şi a susţinut că nu are o locuinţă stabilă, indicând ca loc pentru comunicarea actelor de procedură Oficiul poştal nr. 61, post-restant.

Totodată, a solicitat amânarea cauzei în vederea îndeplinirii obligaţiei privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispoziţiilor art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre.

Înalta Curte reaminteşte că citarea părţilor are ca finalitate încunoştiinţarea lor despre existenţa procesului, despre data şi locul şedinţei de judecată, însă această finalitate se poate realiza şi prin luarea termenului în cunoştinţă.

Deşi art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. se referă generic la neregularitatea procedurii de citare, totuşi, prin coroborarea textului legal cu cel al art. 229 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă cu evidenţă că înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană, acoperă orice vicii de procedură.

Cu alte cuvinte, motivul contestaţiei în anulare are eficienţă numai dacă, din cauza necitării sau a citării în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, partea nu a fost prezentă în instanţă, altminteri scopul citării fiind îndeplinit prin chiar prezenţa părţii.

Astfel fiind, în condiţiile art. 229 alin. (1) din C. proc. civ., nu s-a mai impus citarea petentului pentru termenul din 3 aprilie 2020. Mai mult, acesta a fost prezent şi a pus concluzii pe excepţia netimbrării cererii de strămutare, invocată din oficiu de către instanţă.

Pe de altă parte, se are în vedere faptul că în niciun moment pe parcursul judecăţii cererii de strămutare, petentul nu a invocat nelegala sa citare sub aspectul faptelor constatate personal de cel care a încheiat procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare şi care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 164 alin. (4) din C. proc. civ., şi nici nu a dovedit existenţa vreunei vătămări care să impună anularea actului procedural atacat în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, este de observat că în condiţiile art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., neregularitatea procedurii de citare nu poate fi invocată dacă a fost cauzată prin propriul fapt.

În privinţa contestatorului B., Înalta Curte constată că acesta a avut în dosarul de strămutare calitatea de intimat, iar instanţa a procedat la citarea sa la domiciliile din România indicate de către petent, după cum s-a consemnat în încheierea de la termenul de judecată din data de 20 martie 2019, aceleaşi argumente fiind avute ]n vedere şi la termenul din data de 3 aprilie 2019, când instanţa constatând că procedura de citare este legal îndeplinită a păşit la soluţionarea cererii de strămutare.

Astfel, se reţine că, faţă de calitatea de intimat a lui B. în cadrul procedurii de strămutare finalizată cu anularea ca netimbrată a acesteia, nu se poate identifica nicio vătămare din prezumtiva nelegală citare a acestei părţi, care să atragă aplicarea sancţiunii nulităţii actului procedural, în aceleiaşi condiţii ale art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Din această perspectivă, se constată faptul că intimatul a fost citat la adresa din Bucureşti, str. x, citaţia pentru termenul de judecată din 3 aprilie 2019 fiind depusă la cutia poştală, conform procesului-verbal de înmânare a actului de procedură încheiat de factorul poştal la data de 27 martie 2019 .

La adresa din str. x, procedura de citare a intimatului B., pentru acelaşi termen de judecată, s-a îndeplinit prin afişare la uşa instanţei în considerarea menţiunilor factorului poştal înscrise pe plicul ce conţinea citaţia şi în procesul-verbal de înmânare a acesteia pentru termenul din data de 20 martie 2019, în sensul că destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă .

Celelalte aspecte invocate de contestatori cu referire la încălcarea dreptului la apărare în dosarele aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu pot fi primite în cadrul contestaţiei în anulare, ce tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea unor neregularităţi formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de contestatorii A. şi B..

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii nr. 714 din 3 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iulie 2020.