Pension authority appeal fails; ethnic-displacement beneficiary status upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment in favor of the claimant. The claimant sought recognition of beneficiary status under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, for the period 28 June 1940 – 26 March 1942, based on her forced relocation with her family from her domicile in Bessarabia to another locality for ethnic reasons following the Soviet occupation. The appellate court found the lower court’s decision legal, concluding that witness declarations and other evidence sufficiently proved the ethnic-motivated displacement, satisfying Article 1 lit. c) of Law No. 189/2000, which requires a Romanian citizen to have suffered ethnic persecution and relocation during the specified regime period.
Legislator headnote
AI generatedPension authority appeal fails; ethnic-displacement beneficiary status upheld: În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca instanța să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 28 iunie 1940 - 26 martie 1942.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că la data de 28 iunie 1940, s-a refugiat împreună cu familia, la Găiești, județul Dâmbovița, localitatea lor de domiciliu fiind ocupată de U.R.S.S., depunând în dovedirea afirmațiilor sale, și declarațiile autentificate ale unor martori.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 508/CA - P din 17 noiembrie 2003, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că din probele administrate a rezultat faptul că reclamanta a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, la data de 28 iunie 1940, urmare a cedării Basarabiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii, arată că reclamanta nu a putut proba cu acte oficiale, strămutarea pe motive etnice în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele de recurs invocate, în raport cu sentința atacată și cu actele și lucrările dosarului, constată nefondat, recursul declarat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este legală și urmează ca recursul declarat să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 508 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.