Appeal dismissed for lack of relevance of unconstitutionality exception in property ownership dispute

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra cauzei de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 4694 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Suceava, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Cabinetului de Insolvenţă A. pentru reclamanta S.C. B. S.A. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

S-a respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oraşului Năsăud prin Primar, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa - Năsăud şi, pe fondul cauzei:

S-a admis în parte acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud formulată şi precizată de reclamanta S.C. B. S.A. prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. S.R.L., Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România, Oraşul Năsăud prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, după cum urmează:

S-a admis în parte capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile-construcţii: sediu administrativ compus din P+2 etaje, corp chioşc alimentar, magazie, garaje, platformă betonată şi împrejmuire din gard, situate în oraşul Năsăud, str. x, edificate pe imobilul teren înscris în cartea funciară nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x şi nr. top x.

S-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate cu privire la următoarele imobile-construcţii: sediu administrativ compus din P+2 etaje, în suprafaţă de 319 m.p., magazie, platformă betonată în suprafaţă de 885 m.p., gard din stâlpi de piatră cu o lungime de 84 ml şi gard din plăci de beton cu o lungime de 96,8 ml, toate situate în oraşul Năsăud, str. x, jud. Bistriţa-Năsăud, edificate pe imobilul teren înscris în Cartea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x şi nr. top x (nr. Carte Funciară vechi nr. 749 Năsăud nr. top x şi nr. top x).

S-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1963 m.p. din terenul înscris în Cartea Funciară nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x şi nr. top x, în prezent Cartea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x şi nr. top x.

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietatea asupra imobilelor construcţii mai sus arătate.

S-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus arătat.

S-a respins, ca rămase fără obiect, excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâta S.C. D. S.R.L., cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor-construcţii arătate şi asupra terenului arătat mai sus.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., de a solicita nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1354 din 29 octombrie 2002 a Biroului Notarului Public E., invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

S-a admis acţiunea (care a făcut obiectul dosarului nr. x/2002 al Judecătoriei Năsăud, conexat la dosarul nr. x/2002 al Judecătoriei Năsăud) formulată de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. S.R.L. şi Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1354 din 20 octombrie 2002 a Biroului Notarului Public E., încheiat între pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România, în calitate de vânzător şi pârâta S.C. D. S.R.L., în calitate de cumpărător, cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară nr. x Năsăud, nr. top x şi nr. top x. pentru preţul de 333,716.000 RON, echivalentul sumei de 10.000 USD, şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei de a solicita rectificarea Cărţii Funciare nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x şi nr. top x. în prezent Canea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x şi nr. top x, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L.;

S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamantei de a solicita rectificarea Cărţii Funciare nr. vechi 749 Năsăud, nr. top x şi nr. top x, în prezent Cartea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x şi nr. top x, invocată de pârâta S.C. D. S.R.L..

S-a admis capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară şi s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.R.L. cu privire la suprafaţa de 2021 m.p. teren înscris sub B1 din Cartea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x şi cu privire la suprafaţa de 166 m.p. teren înscris sub Bl. din Cartea Funciară nr. x a Oraşului Năsăud nr. top x (dreptul de proprietate înscris anterior sub B3 din Carte Funciară nr. vechi 749 Năsăud nr. top x şi nr. top x).

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâta S.C. D. S.R.L..

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta S.C. B. S.A., prin lichidator Cabinet Individual de Insolvenţă loja C., cu cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România.

2. Apelul:

Prin decizia civilă nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita s-a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 126/10.05.1988 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Judeţului Bistriţa-Năsăud invocată de apelanta S.C. D. S.R.L..

S-au respins excepţiile privitoare la lipsa calităţii procesuale active a S.C. B. S.A., lipsa de interes în formularea acţiunii a S.C. B. S.A., lipsa calităţii de reprezentant a d-lui F. pentru S.C. B. S.A., invocate de apelanta S.C. D. S.R.L..

S-a respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierilor din 20 august 2014 şi din 25 august 2014 pronunţate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012 privitoare la recuzare.

S-au respins apelurile declarate de apelanţii S.C. D. S.R.L., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, S.C. B. S.A., Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România împotriva sentinţei civile nr. 4694 din 13 octombrie 2014 a Judecătoriei Suceava.

3. Recursul împotriva hotărârii pronunţate de tribunal - formularea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale:

Împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita, reclamanta B. S.A. prin lichidator, pârâta S.C. D. S.R.L. şi pârâtul Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA din România au declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş.

În cursul soluţionării recursurilor, recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990.

Prin încheierea din 21 mai 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de sesizare a Curţi Constituţionale, apreciind că aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prin cererea formulată s-au invocat chestiuni tehnice legate de adoptarea Legii nr. 15/1990 prin raportare la Constituţia din 1965, iar recurenta nu a prezentat motivele pentru care consideră că textele legii ar încălca prevederile Constituţiei şi nu a indicat în mod concret ce text de lege ar fi încălcat.

4. Recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale:

Împotriva încheierii din 21 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, petenta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 martie 2020.

Prin cererea de recurs depusă prin poştă la 22 mai 2020, recurenta-petentă a arătat că motivarea instanţei este străină legii şi cauzei deoarece excepţia invocată a fost suficient motivată în drept, iar dezvoltarea motivelor sau clarificarea cererii are loc în faţa Curţii Constituţionale, care va cita părţile în vederea soluţionării excepţiei.

Motivul respingerii cererii, respectiv faptul că cererea de sesizare nu a fost suficient motivată în drept, nu este prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât se impune admiterea recursului pentru a nu încălca accesul părţii la Curtea Constituţională.

Prin memoriul de recurs transmis prin e-mail la aceeaşi dată (22 mai 2020), recurenta-petentă, prin apărător, a precizat că este criticabilă soluţia instanţei de recurs care a statuat că cererea de sesizare nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 47/1992 şi că nu au fost prezentate motivele pentru care consideră că textele de lege ar încălca prevederile Constituţiei. În cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a explicat care este temeiul cererii şi faptul că legea a fost emisă de legiuitori neconstituţionali, fiind nulă de drept, iar "preşedintele care a promulgat-o este neconstituţional".

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând încheierea recurată în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepţia invocată ar avea legătură cu soluţionarea cauzei, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, contrar susţinerilor recurentei-petente, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta-petentă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990 în faţa instanţei învestite cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita - cauză având ca obiect principal o acţiune în constatarea dreptului de proprietate.

Or, textele legale pretins a fi neconstituţionale nu au legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecăţii ori cu stadiul procesual al litigiului - recurs declarat împotriva deciziei civile nr. 1016 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Harghita.

Altfel spus, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu vizează calea de atac a recursului declarat împotriva soluţiei pronunţate de tribunal, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale.

Pe de altă parte, condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma soluţiei pronunţate şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora această soluţie a fost pronunţată.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate o are în prezenta cauză, având în vedere faptul că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a fost învestită cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi pronunţată în cadrul recursului şi soluţia ce ar fi putut fi pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea excepţiei invocate.

Cu alte cuvinte, şi dacă s-ar admite neconstituţionalitatea prevederilor indicate de parte din Legea nr. 15/1990, acest aspect nu ar avea relevanţă directă în soluţionarea recursului, iar prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluţionării căii extraordinare de atac.

În mod corect a reţinut curtea de apel faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că prin cererea formulată s-au invocat chestiuni tehnice legate de adoptarea Legii nr. 15/1990, acesta fiind motivul esenţial al respingerii cererii de sesizare, iar nu faptul că cererea de sesizare nu ar fi fost suficient motivată în drept, astfel cum susţine recurenta-petentă.

Cu referire la critica prin care se arată că motivarea instanţei este străină de cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se reţine că, în cauză, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 15/1990 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că partea s-a raportat doar formal la prevederile din Constituţie şi că în cuprinsul cererii de sesizare recurenta nu prezintă motivele pentru care consideră că textele Legii nr. 15/1990 indicate în cerere ar încălca prevederile Constituţiei.

Se constată ca fiind corectă şi pertinent motivată soluţia adoptată, având în vedere că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale nu îndeplineşte respectivele condiţii, astfel cum s-a arătat anterior.

În susţinerea excepţiei, partea a prezentat nereguli ce tind să critice modalitatea de adoptare a Legii nr. 15/1990, respectiv faptul că legea ar fi fost emisă de către un legiuitor neconstituţional, promulgată de un preşedinte neconstituţional, fiind "inventate" concepte neprevăzute de Constituţia în vigoare, apreciind că respectiva lege este nulă de drept.

Se reţin deci ca fiind legale constatările din încheierea atacată, potrivit cărora nu s-a argumentat în ce ar consta legătura textelor din legea faţă de care s-a invocat neconstituţionalitatea şi prevederile din Constituţie şi care este neconcordanţa între prevederile legii şi textul legii fundamentale.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din 21 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.