Cassation annulled for failure to cite grounds of illegality in tort claim against audit authority
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the plaintiff, thereby leaving in force the lower court decisions that dismissed the claim and ruled in favor of the defendant. The dispute concerned a civil action for damages based on tortious liability, wherein an accounting firm alleged that the National Audit Office’s external audit activities and subsequent measures regarding an internal audit contract with a local municipality were abusive and unlawful, causing the contract to be unexecutable and resulting in financial loss. The decisive legal basis was Article 488 of the Code of Civil Procedure, which restricts cassation appeals to specific grounds of illegality; the Supreme Court found that the appellant failed to demonstrate any such ground, instead relying on arguments challenging the factual findings and merits of the case, which are excluded from cassation review, leading to the procedural annulment of the appeal under Articles 489(3) and 493(5).
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, art. 1 din Legea nr. 94/1992, art. 483 C. proc. civ, art. 447 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ; Cassation annulled for failure to cite grounds of illegality in tort claim against audit authority: În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, la data de 15.11.2017, reclamantul "Birou expert contabil A.", prin reprezentant legal A., a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate culpa pârâtei în neexecutarea contractului de servicii de audit intern nr. 84/93/5.06.2012, pentru perioada mai 2013 - iunie 2016 inclusiv, contract încheiat între reclamantă şi Comuna Cristian; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 247.000 RON, respectiv 6.500 RON/lunar, pe perioada menţionată, ca urmare a neexecutării contractului pe termenul stabilit, din culpa pârâtei; cu cheltuieli de judecată.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov
Prin încheierea civilă nr. 593/CA din data de 17.04.2018 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de contencios administrativ din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov şi, în consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile, reţinându-se natura civilă a cauzei dedusă judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 197/S din 05.10.2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov
Prin decizia nr. 47/Ap din 23.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a respins apelul.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamantul "Birou expert contabil A.".
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul în care: să se constate culpa pârâtei în neexecutarea contractului de servicii audit intern nr. 84/2012, pentru perioada mai 2013- iunie 2016 inclusiv, contract încheiat între Birou Expert Contabil A. şi Comuna Cristian; să fie obligată pârâta la plata sumei de 247.000 RON, deoarece din culpa acesteia contractul de servicii audit intern nu a mai putut fi executat până la împlinirea termenului contractual; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a reţinut doar îndeplinirea condiţiei prejudiciului material de către reclamant, nu şi a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, statuând că nu există o faptă cu caracter ilicit a pârâtei în condiţiile în care aceasta a desfăşurat o activitate de control prevăzută de lege, în acord cu atribuţiile stabilite de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
Controlul efectuat de auditorii externi ai Camerei de Conturi Braşov din cadrul Curţii de Conturi ai României nu reprezintă o faptă ilicită, însă ilicitatea provine din modul în care s-a exercitat auditul financiar la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Cristian, presiunile asupra acesteia, precum şi măsurile dispuse în mod abuziv ordonatorului principal de credite, fiindu-i recomandat să organizeze activitatea de audit public prin Asociaţia Comunelor Filiala Braşov. Deşi aceste măsuri dispuse în mod abuziv au fost anulate de instanţa de judecată, auditorii au continuat cu aceeaşi formă de abuz şi la alte unităţi administrativ-teritoriale, care aveau relaţie contractuală cu reclamantul.
Recurentul a susţinut întrunirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, şi anume: fapta ilicită, care constă în emiterea actelor de control finalizate cu măsurile dispuse prin decizia nr. 48/19.08.2017, în sensul că măsurile dispuse cu privire la contractul de servicii de audit nr. 84/05.06.2012 sunt neîntemeiate şi nelegale; prejudiciul rezidă în faptul că, urmare activităţii de control desfăşurată de pârâtă în perioada 27.03.2013-09.05.2013, cât şi ulterior acesteia, prin emiterea deciziei nr. 48/19.08.2013 ce cuprindea măsuri neîntemeiate şi nelegale, decizia a fost contestată la instanţa de judecată şi anulată parţial, ca netemeinică şi nelegală, astfel încât contractul de servicii de audit nr. 84/2012, încheiat între Birou Expert Contabil A. şi Comuna Cristian, nu a mai putut fi executat conform clauzelor contractuale. În acest caz, prejudiciul este în sumă de 6500 RON lunar pentru toată perioada menţionată în cadrul petitului 2 din acţiune; raportul de cauzalitate între prejudiciu şi faptă există, întrucât acţiunea întreprinsă de pârâtă, care ulterior a fost infirmată prin hotărâre judecătorească, s-a dovedit să existe fără o justificare legală, aspect care a condus în mod direct la prejudicierea reclamantului; culpa pârâtei a constat în faptul că, deşi nu era parte în contractul de servicii de audit nr. 84/2012, a dispus luarea măsurilor în vederea recuperării unui aşa-zis prejudiciu la bugetul local al Comunei Cristian.
Aceste aprecieri au fost contrazise prin decizia nr. 1025R din 13.10.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Braşov, în care s-a reţinut: "Activitatea Curţii de Conturi vizează exclusiv controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public în condiţiile art. 1 din Legea nr. 94/1992. Or, aspectele reţinute în actul de control vizează valabilitatea contractului şi pot face, eventual, obiectul unei acţiuni distincte-constatarea nulităţii unui contract fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti astfel învestite.’’
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 425/22.03.2017, dată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Braşov a statuat: "În speţă nu se poate reţine că pârâta Comuna Cristian nu şi-a îndeplinit fără justificare, adică în mod culpabil obligaţia de a pune la dispoziţia auditorului registrele contabile, documentele şi alte informaţii corecte necesare îndeplinirii mandatului acestuia, ci astfel cum a arătat pârâta în adresa nr. x/03.06.2013 trimisă reclamantului, această împrejurare a fost justificată de constatările Curţii de Conturi a României cu privire la abaterile de la legalitate constând în efectuarea de plăţi nejustificate în temeiul contractului de servicii audit intern nr. 84/05.06.2012, în urma controlului efectuat de UAT Comuna Cristian în perioada 27.03.2013-09.05.2013, control finalizat prin emiterea deciziei nr. 48/19.08.2013, contestată de pârâtă în instanţă. ’’
Intenţia pârâtei a fost aceea de a nu se executa în nici un fel contractul de servicii audit nr. 84/05.06.2012, încheiat între reclamant şi Comuna Cristian.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., art. 1357-1371 raportat la art. 1349,1530-1533 C. civ., art. 447 C. proc. civ. şi prevederile cuprinse în O.G. nr. 13/2011.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.
6. Apărările formulate în cauză
Intimata Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului, întrucât susţinerile formulate nu se încadrează în vreuna din situaţiile prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a deciziei instanţei de apel.
Nu au fost formulate puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Pe calea prezentului recurs a fost atacată decizia nr. 47Ap din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."
În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.
În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susţineri privind situaţia de fapt agreată de recurent, situaţie care conturează întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei. Partea nu arată pe ce caz de nelegalitate dintre cele stabilite expres de art. 488 C. proc. civ. îşi întemeiază recursul şi nici în ce ar consta greşita aplicare a legii din perspectiva reţinerii de către instanţa de apel a neîndeplinirii tuturor condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei Curtea de Conturi a României. Atare susţineri prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele fondului în raport de probatoriul administrat în cauză reprezintă chestiuni de netemeinicie, excluse controlului judiciar al instanţei de recurs, care are îndrituirea de a verifica numai aspectele de nelegalitate în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., normă imperativă de ordine publică ce dispune: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.’’
Întrucât susţinerile recurentului nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi văzând că, în speţă, nu pot fi reţinute în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va dispune anularea recursului exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul Birou Expert Contabil A. împotriva deciziei civile nr. 47/Ap din 23 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iulie 2020.