Civil liability for inhumane detention conditions; procedural standing of the State in tort claims versus Article 538 CPP

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Târgu-Jiu la data de 12 septembrie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Mioveni, Penitenciarul Târgu-Jiu, Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 115.000 euro, pentru perioada cuprinsă între data arestării 8 noiembrie 2016 şi data introducerii prezentei acţiuni, perioadă de detenţie executată în condiţii inumane şi degradante şi la plata de daune materiale în cuantum de 4.000 euro, reprezentând cheltuieli suportate de reclamant în încercarea de a schimba condiţiile de detenţie inumane şi degradante.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu:

Prin sentinţa civilă nr. 317 din data de 22 ianuarie 2018, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă.

3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă:

Prin sentinţa nr. 198 din data de 5 iulie 2018, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins excepţia netimbrării ca rămasă fără obiect, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Ministerul Justiţiei, precum şi apelul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 198 din data de 5 iulie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Mioveni şi Penitenciarul Târgu-Jiu.

A anulat sentinţa nr. 198 din data de 5 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă şi a reţinut cauza spre rejudecare prin evocarea fondului, fixând termen la data de 18 decembrie 2018, pentru când au fost citate părţile.

Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Mioveni, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 533 din data de 7 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1496 din data de 21 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, a respins acţiunea precizată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea precizată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Mioveni şi Penitenciarul Târgu-Jiu, având ca obiect pretenţii, reţinută în fond pentru rejudecare ca urmare a anulării sentinţei nr. 198 din data de 5 iulie 2018, prin decizia nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018.

5. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 1496 din data de 21 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Invocând incidenţa motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esenţă, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii. A arătat că instanţa de apel nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor invocate de părţi, ci s-a rezumat la admiterea solicitărilor intimatului-reclamant, fără a prezenta motivele pentru care a înlăturat apărările pe care le-a invocat la fondul cauzei. A mai susţinut că, întrucât intimatul-reclamant a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, 1381, 1357 şi 1391 C. civ., Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională, doar cazurile prevăzute de art. 504 (actualul 538) C. proc. pen. fiind singurele care conferă calitate procesuală pasivă Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru antrenarea răspunderii statutului. Nu sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prezentul litigiul nefăcând parte din categoria celor la care se referă art. 223 C. civ., în care prezenţa Statului Român să fie asigurată de către Ministerul Finanţelor Publice.

6. Procedura derulată în recurs:

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor, iar intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a depus punct de vedere la raport, susţinând că nu este relevat niciun motiv de nelegalitate invocat prin cererea de recurs care să poată fi circumscris prevederilor art. 488 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura comunicărilor prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 7 iulie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În cauză, se constată că prin crtiticile formulate, recurentul pârât, în esenţă, reproşează instanţei de apel că a reţinut în mod greşit că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii.

Cu privire la chestiunea calităţii procesuale pasive, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că în primul ciclu procesual a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a tuturor pârâţilor, iar critici în cadrul apelurilor care să vizeze această chestiune au formulat doar pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, nu şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi nici pârâţii Penitenciarul Mioveni şi Penitenciarul Tg Jiu, astfel că în privinţa acestora, în raport de limitele devoluţiunii apelului, care determină şi limitele rejudecării cauzei prin evocarea fondului, modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intrat sub autoritate de lucru judecat.

Aşadar, se constată că problema calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice nu a constituit obiect de analiză al instanţei de apel, întrucât acest pârât nu a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului, această chestiune intrând sub puterea lucrului judecat.

Or, criticile formulate prin motivele de recurs trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, constatând că recurentul pârât nu a invocat nicio critică care să vizeze considerentele hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj împotriva deciziei nr. 1496 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.