Cassation appeal declared null for failure to frame criticism as a statutory illegality ground against tax authority liability for fabricated proceedings.

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2017 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri, susţinând că este victima unor dosare prefabricate şi false.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman:

Prin sentinţa nr. 567 din data de 13 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată prin întâmpinare, şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 988A din data de 14 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman împotriva sentinţei tribunalului.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant A., în esenţă, a susţinut următoarele:

- Judecătoria Alexandria, Tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti au fabricat trei hotărâri false, în care au reţinut un proprietar fals (B.) pentru casa care se află în proprietatea sa;

- au fost fabricate sentinţe false (nr. 1456/2014, nr. 2461/2015 şi dosarul execuţional nr. x/2015), reţinându-se că proprietarul imobilului este B., contrar celor ce rezultă din actele sale de proprietate şi nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a hotărârilor nr. 1370/2012, 175/2012 şi 308/2012, prin care s-a reţinut că este singurul moştenitor al casei;

- au fost folosite probe false, respectiv sentinţele nr. 1232/1980 şi nr. 2544/1993, care nu mai sunt valabile, ca urmare a hotărârilor nr. 1370/2012, nr. 175/2012 şi nr. 308/2012;

- au fost săvârşite mai multe abuzuri împotriva sa de către executorul judecătoresc şi a fost supus la represiuni de către avocatul falsului proprietar al imobilului; o altă represiune îndreptată împotriva sa o reprezintă dosarul nr. x/2019, în care s-a solicitat transformarea amenzii cu care a fost sancţionat în pedeapsa cu închisoarea;

- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală îi trimite mereu somaţii, susţinând că nu s-a făcut dovada că ar fi fost achitat, dar această dovadă nu există întrucât nu există nici infracţiunea;

- sentinţele nr. 1456/2014, nr. 2461/2015, nr. 392/2016 şi nr. 480/2019 sunt nule conform art. 282 C. proc. pen., întrucât prin acestea s-a reţinut un proprietar fals, respectiv C., şi un moştenitor fals, B., în condiţiile în care nu există nicio dovadă în acest sens.

5. Procedura derulată în recurs

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că motivele invocate nu pot fi circumscrie dispoziţiilor de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor, iar recurentul reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport, susţinând că recursul este admisibil în principiu şi a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura comunicărilor prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, la data de 7 iulie 2020, fără citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a invocat niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 539 din C. proc. pen. pentru obligarea pârâtei Agenţia Naţională Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman la plata de despăgubiri - sub forma daunelor morale, având în vedere că dosarele pe care le invocă sunt fie civile, fie penale, fără ca apelantul-reclamant să pretindă măcar că se găseşte în ipoteza reglementată de art. 539 din C. proc. pen., nefiind privat în niciun fel de libertate, în sens juridic, penal, ci doar, eventual, în sens simbolic.

Din conţinutul cererii de recurs, se constată că recurentul reclamant nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia prin care instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., susţinerile sale fiind simple nemulţumiri referitoare la anumite soluţii ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în alte cauze.

Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentul-reclamant nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 988 A din 14 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.