Cassation appeal declared null for failing to plead specific illegality in a defamation action challenging press freedom and public interest arguments.

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 2 octombrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. Pirmar S.R.L., B. şi C., solicitând: constatarea încălcării de către pârâţi, prin faptă ilicită, a drepturilor personale nepatrimoniale, prin atingerea adusă onoarei, demnităţii, vieţii private şi de familie, imaginii sale publice; interzicerea pentru viitor a încălcării de către pârâţi a drepturilor sale personale nepatrimoniale; obligarea pârâţilor, în solidar, să publice, pe cheltuiala lor, în trei cotidiene naţionale, o dezminţire prin care să înlăture acuzaţiile care i-au fost aduse în mod injust; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 1.000.000 RON către reclamant, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale cauzate prin atingerea adusă onoarei, demnităţii, reputaţiei şi imaginii sale publice.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea:

Tribunalul Vâlcea, secţia I-a civilă, prin sentinţa nr. 253 din 5 martie 2019, a admis în parte acţiunea şi a constatat încălcarea de către pârâţi a drepturilor reclamantului la onoare, demnitate, viaţă privată şi imagine publică, pârâţii fiind obligaţi, în solidar, la 5.000 RON, despăgubiri către reclamant.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti:

Prin decizia nr. 5062 din data de 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 253 din data de 5 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul C., redactor şef al publicaţiei Ziarul de Vâlcea, şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor morale la suma de 25.000 RON.

A menţinut în rest sentinţa apelată.

A respins, ca lipsit de interes, apelul incident formulat de pârâţii S.C. Pirmar S.R.L. Râmnicu Vâlcea şi B., administrator al S.C. Pirmar S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C., redactor şef publicaţie Ziarul de Vâlcea împotriva aceleaşi sentinţe.

5. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei nr. 5062 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii B., S.C. Pirmar S.R.L. şi C..

În susţinerea recursului, recurenţii-pârâţi, în esenţă, au invocat următoarele critici:

- toate articolele scrise de Ziarul de Vâlcea, având ca temă activitatea lui A., în calitate de director general al S.C. D. S.A. Râmnicu Vâlcea, au vizat anumite nereguli, aşa cum au fost constatate de redactorii ziarului, dar şi cum au fost transmise de foarte mulţi angajaţi şi lideri de sindicat din interiorul societăţii;

- şi-au exercitat dreptul la liberă exprimare, care este garantat de Constituţia României, dar şi de Carta Universală a Drepturilor Omului;

- procesele repetate împotriva publicaţiei reprezintă presiuni evidente asupra ziariştilor corecţi şi independenţi din judeţul Vâlcea, care îşi exercită menirea de câini de pază ai democraţiei şi de observatori critici şi vigilenţi ai neregulilor din societate;

- intimatul-reclamant nu este la prima tentativă de a le îngrădi dreptul la liberă exprimare, acesta demarând, în paralel cu acest proces, şi dosarul nr. x/2015, în care, în anul 2017, Curtea de Apel Piteşti a emis o hotărâre judecătorească definitivă;

- Ziarul de Vâlcea a depus mai multe sesizări referitoare la unele activităţi ale intimatului-reclamant, în calitate de director al S.C. D. S.A., iar, la această dată, la DNA Piteşti, se află în curs de cercetare mai multe presupuse fapte penale ale societăţii comerciale coordonate de intimatul-reclamant (dosar nr. x/2018);

- avocatul părţii adverse dezinformează instanţa de judecată, atunci când afirmă că Ziarul de Vâlcea a declanşat o campanie virulentă de presă;

- în cuprinsul articolelor indicate în cererea de chemare în judecată nu au fost folosite sintagme şi expresii defăimătoare la adresa intimatului-reclamant, aşa cum eronat a arătat avocatul acestuia; expresiile din articolele-pamflet ale Ziarului de Vâlcea nu au fost adresate intimatului-reclamant, nefiind indicat niciun nume;

- prin procesele demarate intimatul-reclamant urmăreşte o îmbogăţire fără justă cauză;

- art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul la liberă la exprimare, iar libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale oricărei societăţi democratice şi una dintre cerinţele prioritare ale progresului oricărei societăţi, datoria presei fiind aceea de a transmite informaţii şi idei cu privire la chestiunile de interes public;

- toate articolele ziarului au prezentat: planurile de acaparare a întregii platforme chimice a judeţului Vâlcea de societatea reprezentată de intimatul-reclamant, poluarea oraşului Râmnicu Vâlcea, modul în care au fost scoase profiturile anuale din ţară, situaţia socială degradantă a angajaţilor etc;

- articolele invocate în cauză vizează o chestiune de interes public definită de practica europeană ca reprezentând orice "chestiune care afectează viaţa comunităţii", interesul public nerezumându-se la chestiunile politice, ci incluzând şi pe cele sociale sau de alt gen care privesc comunitatea;

- libertatea de opinie este un drept garantat de art. 30 din Constituţia României, potrivit căruia este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare, acesta fiind liber să îşi exprime opiniile cu privire la orice problemă de interes general;

- s-a recunoscut în jurisprudenţa europeană (cauza Dalban vs. România) faptul că "libertatea în domeniul presei include, de asemenea, şi recurgerea la o anumită doza de exagerare chiar de provocare" aceasta ... se circumscrie interesului unei societăţi democratice de a permite presei să îşi joace rolul indispensabil de "câine de pază" şi să îşi exercite aptitudinea de a da informaţii cu privire la "problemele de interes general";

- posibilitatea sancţionării pecuniare a unui ziarist pentru exprimarea unor idei referitoare la o chestiune de interes public poate crea riscul unei autocenzuri viitoare, ce poate conduce în final la stânjenirea în mod serios a contribuţiei presei la discutarea acestor chestiuni (cauza Jersild vs. Danemarca);

- buna-credinţă se prezumă, astfel că părţile pretins vătămate trebuie să facă dovada contrară a relei-credinţe a ziaristului;

- necesitatea restrângerii libetăţii de exprimare într-o societate democratică pentru a proteja reputaţia/drepturile altora încetează acolo unde începe o altă necesitate, şi anume aceea de a încuraja discuţiile deschise asupra chestiunilor de interes public, în cauză, instanţa, trebuind să le acorde prioritate - în speţă, "existenţa unor nevoi sociale imperioase" justifică demersurile mediatice;

7. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenţii pârâţi au depus puncte de vedere la raport, susţinând că recursul este admisibil şi au solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

8. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia recurată instanţa de apel a reţinut că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul adus onoarei, demnităţii şi propriei imagini a unei persoane trebuie avute în vedere anumite criterii: cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora, toate aceste criterii de cuantificare fiind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei, urmărindu-se acordarea unei reparaţii juste şi echitabile în raport cu natura vătămării şi modul în care valorile sociale mai sus menţionate, protejate, au fost lezate. S-a reţinut că raportat la aceste criterii, dată fiind poziţia profesională a apelantului-reclamant, avându-se în vedere şi gravitatea deosebită a prejudiciului cauzat onoarei şi demnităţii reclamantului, suma de 5.000 RON despăgubiri stabilită de tribunal este prea mică şi că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale la suma de 25.000 RON.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenţii-pârâţi fac referire la aspecte ce nu pot fi supuse analizei în actualul cadru procesual, fără a puncta, în concret, care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, respectiv care au fost normele de drept material aplicate greşit de către instanţa de apel.

Motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci constituie aspecte de netemeinicie ale acesteia, referitoare la situaţia de fapt, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurenţii pârâţi nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâţii S.C. Pirmar S.R.L., B. şi C. împotriva deciziei nr. 5062 din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2020.